Tehnici de Diminuare a Riscului Operațional

Introducere

conceptul de risc operaţional este definit în principalul act normativ prin care sunt stabilite reperele administrării riscurilor semnificative bancare. Alături de riscul de credit şi de piaţă, riscul operaţional este considerat o categorie de risc semnificativ bancar. din motive de complexitate si grad de senzitivitate la risc si formeaza baza pentru alocarea capitalului necesar pentru riscul operational. Bancile sunt sfatuite sa treaca de la abordarile simpliste la cele mai complexe si cu o senzitivitate mai mare la risc iar in cele din urma sa-si dezvolte propriile metode pentru masurarea si controlul riscului

I. Riscul operaţional

Riscul operaţional – riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care este determinat de factori interni (derularea neadecvata a unor activitati interne, existenta unui personal sau a unor sisteme necorespunzatoare etc.) sau de factori externi (conditii economice, schimbari in mediul bancar, progrese tehnologice etc.).

Banca trebuie să definească riscul operaţional, pentru necesităţi interne şi trebuie să aibă politici privind administrarea riscului operaţional care vor lua în considerare cel puţin următoarele tipuri de evenimente generatoare ale unui astfel de risc :

a) frauda internă (de exemplu: raportarea cu rea-credinţă a poziţiilor, furtul, încheierea de către salariaţi de tranzacţii în cont propriu);

b) frauda externă (de exemplu: tâlhăria, falsificarea, spargerea unor coduri aferente sistemelor informatice);

c) condiţiile aferente efectuării angajărilor de personal şi siguranţa locului de muncă (de exemplu: cererile compensatorii ale personalului, nerespectarea normelor de protecţie a muncii, promovarea unor practici discriminatorii);

d) practici defectuoase legate de clientelă, produse şi activităţi (de exemplu: utilizarea necorespunzătoare a informaţiilor confidenţiale deţinute în legătură cu clientela, spălarea banilor, vânzarea unor produse neautorizate, folosirea greşită de către clienţi a produselor şi serviciilor aferente sistemului "electronic banking");

e) punerea în pericol a activelor corporale (de exemplu: acte de terorism sau vandalism, incendii, cutremure);

f) întreruperea activităţii şi funcţionarea defectuoasă a sistemelor (de exemplu: defecţiuni ale componentelor hardware şi software, probleme legate de telecomunicaţii, proiectarea, implementarea şi întreţinerea defectuoasă a sistemului "electronic banking");

g) tratamentul aplicat clienţilor şi contrapartidelor comerciale, precum şi procesarea defectuoasă a datelor legate de aceştia (de exemplu: înregistrarea eronată a datelor de intrare, administrarea defectuoasă a garanţiilor reale, documentaţia legală incompletă, accesul neautorizat la conturile clienţilor, litigii);

În scopul identificării şi evaluării riscului operaţional, banca trebuie să ia cel puţin urmatoarele măsuri:

- evaluarea operațiunilor și activitatilor în vederea determinarii celor vulnerabile la riscul operațional;

- stabilirea unor indicători cu ajutorul carora să poată fi determinate poziția băncii afectată de riscul operațional, precum și a unor limite aferente acestora;

- evaluarea permanenta a expunerilor la riscul operațional (de exemplu, pe baza datelor istorice legate de inregistrarea de pierderi, analizarii unor scenarii diferite).

Banca trebuie să aibă sisteme și capacitatea operaționala, adecvate activităților pe care le desfăsoară cu instrumente finaciare derivate, să stabilească planul de reincepere a activității pentru situații neprevazute, care să ia in considerare diferite tipuri de scenări, inclusive in condiții de criză.