Tehnici și operațiuni bancare

1) BANCA IN ECONOMIE

Banca este o institutie ce a evoluat in timp incercand sa gaseasca mijloacele adecvate pentru a usura efectuarea operativa si sigura a platilor in spatiu si timp si a gasi procedurile necesare schimbarii unor active prezente proprii sau colectate pentru active mai multe in viitor. Bancile actioneaza atat ca intermediari intre cei care dispun de resurse si cei care au nevoie temporara de ele, cat si ca mandatari ai clientilor pentru efectuarea diferitelor servicii bancare, financiare si uneori de asigurare si administrative.

Apariţia banilor în economie a impus crearea unei instituţii care să asigure

emisiunea, dar şi supravegherea circulaţiei în bune condiţii a acestora. Pe de altă

parte, funcţionarea instituţiilor statului, a condus la nevoia acoperirii cheltuielilor

suplimentare prin emisiune monetară. Ca urmare, crearea autorităţii monetare a

avut la baza monopolul emisiunii deţinut de stat la momentul respectiv. Existenţa

băncii centrale, ca instituţie ierarhică superioară celorlalte instituţii bancare, s-a

impus tocmai ca urmare a nevoii coordonării activităţii bancare în economie, dar şi

ca urmare a intensificării presiunilor inflaţioniste la nivel internaţional.

Orice activitate bancară presupune crearea de monedă. Băncile, mai ales cele

comerciale creează o cantitate mult mai mare de monedă decât banca de emisiune,

deoarece chiar volumul monedei scripturale este mult mai mare decât moneda

efectivă pusă în circulaţie de aceasta din urmă. Ceea ce este specific băncii centrale

este faptul că aceasta emite moneda legală sau, altfel spus, moneda centrală care

are putere liberatorie nelimitată pe teritoriul naţional. Celelalte forme de monedă

(moneda scripturală) reprezintă aşa-numita monedă privată care nu dispune de

capacitate liberatorie decât ca urmare a clauzelor de răscumpărare ataşate acestui

tip, clauze care implică posibilitatea transformării monedei private în monedă centrală.

Ca functii principale ale bancii mentionam urmatoarele:

- functia de pastrare si conservare a valorilor;

- functia de asigurare a mecanismului platilor interne si externe;

- functia de atragere si colectare de resurse (de agregare);

- functia de transformare a resurselor la vedere sau pe termen scurt in resurse pe termen lung;

- functia de plasare in credite, pe piata monetara si piata financiara;

- functia de substituire a “riscului total sau zero” cu “risc foarte mic”.

2) OPERAŢIUNILE BĂNCILOR COMERCIALE

Orice operaţiune desfăşurată de băncile comerciale presupune un risc potenţial.

La nivelul băncilor comerciale se desfăşoară trei mari tipuri de operaţiuni:

- operaţiuni pasive;

- operaţiuni active;

- operaţiuni desfăşurate în afara bilanţului.

Toate tipurile de operaţiuni bancare presupun fluxuri de fonduri şi deci, riscuri de

nerambursare.

OPERAŢIUNILE PASIVE

Operaţiunile pasive reprezintă pentru banca comercială operaţiunile de atragere

şi constituire a resurselor.

Principalele operaţiuni pasive ale băncilor comerciale sunt:

- atragerea de depozite pe diferite maturităţi de la persoane fizice şi juridice;

- împrumuturi primite de la clientela bancară şi nebancară;

- constituirea capitalului social şi a fondurilor proprii.

Banca atrage resursele disponibile pe piaţa financiară şi le utilizează în principal la

acordarea de credite, plasarea în titluri (bonuri de tezaur, certificate de trezorerie

etc.) sau constituirea de depozite la alte bănci. Constituirea resurselor presupune

costuri pentru băncile comerciale, materializate în dobânzile plătite la depozitele şi

împrumuturile atrase.

Ratele dobânzii de pe piaţa interbancară românească BUBID şi BUBOR sunt rate

de referinţă ce sintetizează întreaga activitate derulată pe parcursul unei zile

bancare.

BUBID (Bucharest Interbank Bid Rate) reprezintă rata dobânzii pentru depozitele

atrase de bănci, respectiv preţul mediu la care se cumpără fondurile de pe piaţa

interbancară.

BUBOR (Bucharest Interbank Offered Rate) reprezintă rata dobânzii pentru

depozitele plasate la bănci, respectiv preţul mediu la care se vând fondurile pe piaţa

interbancară.

BUBID este o rată pasivă de dobândă, iar BUBOR o rată activă. Ambele rate se

determină ca medii ale cotaţiilor băncilor la ora 11 a.m. (ora la Bucureşti) în fiecare

zi lucrătoare şi pentru maturităţi diferite.

Decontările cu banca centrală cuprind şi împrumuturile de refinanţare garantate cu

titluri de stat sau alte titluri acceptate.

Atragerea de depozite interbancare reflectă depozitele constituite de alte bănci la

banca respectivă. Acestea pot fi depozite la vedere ale băncilor: (cel mult egală o zi

lucrătoare), la termen (pe un termen fix, pentru care durata iniţială este mai mare

decât o zi lucrătoare) şi colaterale. Depozitele colaterale sunt constituite de alte

bănci sub formă de garanţie.

Împrumuturile interbancare cuprind împrumuturile primite de la bănci, grupate în

funcţie de termene, astfel:

- împrumuturi de pe o zi pe alta de la bănci, când operaţiunea se încheie pe baza

unei convenţii sau a unui contract pentru o perioadă de maximum o zi lucrătoare;

- împrumuturi la termen primite de la alte bănci, când operaţiunea se încheie pe

baza unei convenţii pentru un termen fix şi o durată mai mare de o zi lucrătoare;

- împrumuturi financiare primite de la bănci sunt primite de la băncile nerezidente,

având ca beneficiari finali agenţi economici nefinanciari, rezidenţi.

Depozitele bancare apar sub forma conturilor curente, a depozitelor la vedere şi a

celor la termen.

- conturile curente deschise clienţilor sunt destinate operaţiunilor curente

de încasări şi plăţi. În ceea ce priveşte remunerarea acestora, practicile în

ţările Uniunii Europene sunt diferite. Astfel, în Franţa se aplică principiul

„ni-ni”1, în timp ce în alte state membre UE este bonificată o dobândă la

vedere.