Teorii privind dobânzile

Capitolul 1

Rolul si formele dobânzii

Dobânda poate fi definita ca reprezentând o forma de remunerare a creditului de catre debitor, pentru folosirea capitalului împrumutat. Dobânda poate fi analizata atât ca marime absoluta cât si în marime absoluta, putând fi privita ca "pret" al capitalului împrumutat.

Notiunea de dobânda dateaza din anul 1700 î.e.n. când în Mesopotamia era reglementata activitatea economica prin stabilirea unor procente din împrumut în cazul unor produse agricole sau metale pretioase. Pâna în secolul al XVIII-lea termenul utilizat a fost camata pentru a desemna pretul împrumuturilor, si ulterior a fost înlocuit cu termenul de dobânda.

Asupra dobânzii si rolului acesteia s-au formulat mai multe acceptiuni, astfel :

- conceptul clasic (David Ricardo, Alfred Marshall) - abordeaza dobânda ca fiind influentata de rata profitului ce se poate obtine prin folosirea capitalului, sau ca pret care trebuie platit pentru folosirea capitalului, pret stabilit ca echilibru între cererea globala de capital si stocul de capital oferit pe piata;

- conceptul neoclasic (Irving Fischer) - defineste dobânda ca reprezentând pretul banilor în momentul actual, exprimat în functie de un termen viitor;

- conceptul Keynesist- defineste dobânda ca o recompensa, pentru renuntarea la lichiditati pe o anumita perioada de timp. Potrivit aceleiasi conceptii, rata dobânzii poate fi un instrument de influentare a volumului de investitii si de combatere a recesiunii si somajului.

1.1. Natura dobânzii

Ideea ca fenomenul dobânzii se explica prin productivitatea fizica a capitalului a fost dezvoltata de catre Jean Baptiste Say (1819), care sustinea ca aceasta permite debitorilor sa-si plateasca dobânzile.

Explicatia naturii dobânzii se regaseste în numeroase dezbateri asupra unei asemenea variabile macro- economice.

- O conceptie a productivitatii, bazata pe ideea ca fenomenul dobânziise explica prin productivitatea fizica a capitalului, ceea ce le permite debitorilor plata dobânzii. Aceasta conceptie nu poate explica dobânda aferenta creditelor de consum, desi unii autori au demonstrat ca dobânda creaza un schimb de bunuri de consum, în prezent, în schimbul unor bunuri viitoare, constituind un "agio" atasat primelor bunuri.

- Conceptia preferintei pentru prezent sustine ca indivizii isi manifesta preferinta pentru prezent din trei motive (de ordin economic, psihologic si tehnic), iar aceasta preferinta este sinonima cu o rata de schimb intertemporal. Interferenta preferintelor se realizeaza, conform unor autori, pe o piata a timpului, în vederea stabilirii unei rate sociale de preferinta pentru timp.

- Rata de schimb intertemporal este desemnata si cu termenul de rata de dobânda originara, acre reprezinta raportul dintre valoarea atribuita satisfacerii unei nevoi, în viitoarul imediat, si valoarea atribuita satisfacerii aceleasi nevoi, intr-un timp mai îndepartat. Rata de dobânda apare, astfel, ca un pret intertemporal care, spre deosebire de pretul relativ, masurat ca raport de schimb între doua bunuri A si B, se cuantifica sub forma de raport între bunul A si el însusi dar într-o perioada ulterioara( A0=valoare prezenta si At=valoarea la momentul t).

Rata de dobânda originara asociata bunului A se masoara, astfel :