Teorii privind rata dobânzii

1.1 Generalitati

Rata dobânzii este un fenomen de piata. Este pretul platit pentru a dispune timp de un an de 100 unitati monetare. Ea reprezinta raportul procentual dintre marimea absoluta a dobânzii anuale platite si creditul acordat. Marimea dobânzii totale este direct proportionala cu marimea creditului acordat, durata lui în ani si rata dobânzii. Marimea dobânzii se stabileste pe piata în functie de cererea si oferta de capital, si depinde de o serie de factori economici si politici, cum ar fi marimea procesului inflationist. Din cauza acestui proces, s-a trecut de la dobânda fixa, la dobânda variabila, care se calculeaza periodic (de regula la 3 luni) în functie de evolutia dobânzii pe piata. În felul acesta creditorul se apara de pierderea care ar rezulta pentru el din fixarea unei dobânzi neschimbate la acordarea creditului într-o perioada de ascensiune a dobânzii.

În sistemul bancar se practica :

- dobânda simpla - este folosita atunci când perioadele pentru care se calculeaza aceasta sunt mai mici de un an; în acest caz dobanda aferenta se încaseaza (nu se capitalizeaza)

- dobânda compusa - este folosita atunci când perioadele pentru care se calculeaza aceasta sunt mai mari de un an; în acest caz dobânda se capitalizeaza (se plateste dobânda la dobanda)

Din cauza inflatiei vom întâlni rata nominala a dobânzii (dobânda cuvenita prin contractul de credit) si rata reala a dobânzii .

În conditiile în care, de pilda, rata nominala a dobânzii este de 50 %, iar rata inflatiei este de 40%, rata dobânzii reale va reprezenta 7,14 % (dobânda reala pozitiva), ceea ce înseamna ca se recupereaza puterea de cumparare a capitalului angajat si o suma ce reprezinta dobânda reala, de dimensiuni mult diminuate, în raport de nivelul nominal. Dimpotriva, în cazul în care rata nominala a dobânzii este de 50%, iar rata inflatiei este de 80%, rata dobânzii reale va reprezenta - 16,66% (sau altfel spus dobânda reala negativa de 16,66%), ceea ce evidentiaza nu numai lipsa oricarui profit pe seama acestei operatiuni, dar si o pierdere substantiala din puterea de cumparare a capitalului avansat.

1.2 Factorii de influenta a ratei dobânzii

Rata dobânzii este o marime variabila în timp. Nivelul si dinamica ei sunt rezultatul actiunii concomitente, convergente si contradictorii, a mai multor factori generali si specifici, cu influente directe sau indirecte cum sunt: rata profitului, raportul dintre cererea si oferta de capital de împrumut, riscul pentru cel ce acorda capital de împrumut, inflatia, durata creditului, politica guvernului .

Rata dobânzii este în strânsa legatura cu rata profitului, trebuind sa fie mai mica decât aceasta. În caz contrar, întreprinzatorii nu vor angaja credite deoarece, din valorificarea lor prin investitii, ar trebui sa consume întregul profit sau chiar mai mult pentru a plati dobânda, ceea ce ar face nerentabila activitatea lor.

Cererea si oferta de capital de împrumut este un factor cu actiune ampla si directa asupra ratei dobânzii. Daca presupunem ca avem situatia unei piete cu concurenta perfecta, cresterea cererii de capital atrage o ridicare a ratei dobânzii si invers; nivelul dobânzii, în urma confruntarii cererii si ofertei de capital este dat de punctul de intersectie dintre curba cererii si ofertei de capital de împrumut. Punctul de intersectie unde cererea este egala cu oferta determina dobânda de echilibru.

Riscul pentru cel ce acorda capitalul de împrumut este un alt factor care influenteaza nivelul dobânzii. Cu cât posibilitatea returnarii capitalului de împrumut este mai mare, cu atât riscul este mai mic si rata dobânzii mai redusa. Dimpotriva, cu cât riscul este mai mare, cu atât si dobânda este mai ridicata.

Inflatia, de regula, determina majorarea ratei dobânzii, în vederea compensarii reducerii puterii de cumparare a banilor. Inflatia însa poate duce si la sporirea ofertei capitalului de împrumut, având în acest caz ca efect tendinta de scadere a ratei dobânzii.