Tipologia Creditelor

I. I. Creditul bancar

Noţiunea de credit este de origine latină şi provine de la creditum credere, care presupune a avea încredere, a crede, a credita.

Creditul reprezintă încrederea pe care o persoană numită creditor o acordă altei persoane numită debitor căreia îi dă în prezent bani sau alte valori sub formă de împrumut care îi vor fi restituite la o dată determinată numită scadenţă, împreună cu o anumită dobândă ce reprezintă preţul capitalului împrumutat. Creditul presupune aşadar existenţa încrederii.

Prin intermediul creditului se mobilizează capitalul temporar disponibil din economie (de la agenţii economici şi de la populaţie) de către bănci care îl utilizează împreună cu resursele proprii (capital social + rezerve) pentru acordarea de împrumuturi persoanelor fizice sau persoanelor juridice.

Necesitatea creditului bancar rezultă din faptul că acesta reprezintă o pârghie economică cu ajutorul căreia se evită imobilizările de fonduri băneşti, fiind în acelaşi timp utilizat pentru desfăşurarea în bune condiţii a procesului de producţie, a celui de circulaţie şi de vânzare a mărfurilor şi serviciilor.

Creditul îndeplineşte un rol important în gospodărirea raţională a resurselor (materiale, umane, financiare) fapt ce contribuie la întărirea disciplinei economico-financiare, la reducerea costurilor de producţie, la creşterea productivităţii muncii, a competitivităţii produselor precum şi la creşterea PNB (produs naţional brut).

În domeniul relaţiilor de credit în afara creditului bancar se foloseşte şi creditul comercial care se acordă de regulă cumpărătorului de către furnizor sub formă de livrări de mărfuri, prestări de servicii sau executări de lucrări cu plata la o dată ulterioară.

Creditul bancar îi stimulează pe agenţii economici să-şi utilizeze în mod eficient capitalul, să ia toate măsurile pentru accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului şi să ia toate măsurile pentru a apela într-o măsură cât mai redusă la creditele bancare deoarece acestea sunt purtătoare de dobândă şi implică şi alte costuri suplimentare (comisioane şi speze bancare).

Creditul bancar şi creditul comercial se caracterizează prin flexibilitate şi operativitate fapt care asigură agenţilor economici posibilitatea de a folosi capitalul altora pentru a-şi acoperi nevoile temporare de resurse atunci când capitalul propriu nu le este suficient pentru satisfacerea acestora.