Transformări în sistemul financiar-bancar și în politica monetară în contextul integrării europene

1. Momentele inițiale ale sistemului bancar românesc

În perioada actuală, străduința pentru înființarea unei bănci s-a inițiat încă de la debutul secolului al XIX lea.Înainte de apariția Băncii Naționale Române, s-au pus bazele întemeierii Casei de Depuneri și Consemnațiuni -1864, ce avea ca scop emisiunea bancnotelor, deoarece aceasta reprezenta banca cu o deosebită importanță în cadrul Principatelor Unite. Ulterior, au început să se realizeze tot mai multe idei și planuri, marea majoritate erau inițiate din exterior, pentru a se constitui o bancă ce avea atribuții referitoare la scontare, respectiv circulație.

În anul 1880, apare Banca Națională a României, ce deținea sediul central în orașul București, ce avea datoria să întemeieze agenții și sucursale în oricare oraș reprezentativ. Tiparul după care a fost constituită are în vedere Banca Națională a Belgiei, inspirăndu-se în special din modelul structurii sale. Banca Națională a României la perioada respectivă a reprezentat o importanță deosebită, pentru că a ajutat la învingerea episoadelor de criză cu care a avut de-a face economia țării noastre, prin acțiuni cum ar fi: a urmărit dezvoltarea pieței și s-a potrivit mereu la dorințele sale; extinderea economiei cu grija de a asigura sume de bani în lei și valută.

Banca Națională a României s-a format ca o organizație ce avea ca atribuții principale acordarea de credite pentru acele domenii economice, comerciale, scontării și rescontării. Statul s-a retras din structura băncii, devenind astfel o organizație cu trăsături particulare, private.

Odată cu terminarea secolului al XIX lea, un proces important ce se referea la creșterea capitalurilor, presupunea înghițirea micilor capitaluri de către marii capitaliști. În această privință, câteva dintre grupurile bancare și casele bancare, apărute precedent, dar care în situația nouă nu dețineau o cantitate satisfăcătoare de capital, fie și-au schimbat modul de funcționare, fie au fost înghițite de celelalte. Chiar și în timpul Primului Război Mondial, activitatea bancară din România a înregistrat creșteri în intensitate, deoarece țara noastră s-a abținut de la amestecarea în acest conflict, ceea ce a dus la o situație prielnică de comerț, cu toate celelate state aflate în război. Această creștere a comerțului, a adus situații favorabile sistemului bancar.

După terminarea Primului Război Mondial, a avut loc o expansiune a numărului de bănci de pe teritoriul României, dar care s-a oprit din cauza crizei economice din intervalul 1929-1933, ce a dus la situația de insolvabilitate a multor bănci, iar Guvernul a trebuit să se amestice cu scopul de a împiedica rezultatele crizei economice, bancare și mai ales monetare. Politicile luate de Guvern priveau înviorarea sistemului bancar, dar doar cele mai mari bănci au supraviețuit, iar cele mici și-au încheiat activitatea.

După anul 1989, România a suportat numeroase schimbări, deoarece a adoptat o economie de piață, în care prețul și volumul producției depind în primul rând, de confruntarea dintre cerere și ofertă, care s-a concretizat prin maximizarea agenților economici în domeniul privat. Legislația bancară a cunoscut schimbări, cu referire la formarea și îndeplinirea funcțiilor băncilor centrale, dar și a băncilor comerciale.

„Sistemul bancar reprezintă aparatul circulator al economiei naționale.” Prin intermediul băncilor, se dă o nouă direcție disponibiliăților din economie, de la instituțiile ce dețin o cantitate mare de bani și le transferă la bănci ce iau aspectul unor depozite, iar instituțiile ce înregistrează pierderi, se adresează băncilor pentru a se împrumuta, cu scopul acoperirii respectivei pierderi.

Sistemul bancar din țara noastră este organizat pe două două nivele, pe primul nivel se situează banca centrală, iar pe cel de-al doilea nivel se află organizațiile financiale, numite bănci. B.N.R. reprezintă instituția ce pune în circulație cantitatea de bani necesară statului român, și în principal aceasta este banca centrală a țării noastre.

Prin aceste noi regulamente, Banca Națională Română a vrut să inițieze un sistem bancar din timpul actual, îndeplinindu-și totodată și atribuția de bancă centrală. Activitățile comerciale exercitate până la dat de 1989, au fost transmise Băncii Comerciale Române (B.C.R. ).

Băncile comerciale din România sunt bazate pe legile ce privesc organizațiile comerciale, legi ce urmăresc desfășurarea activității bancare, respectiv autorizația de funcționare aprobată de B.N.R. .