Utilizările Comerciale ale Cardurilor în România

Puţini specialişti din domeniul financiar ar fi putut ghici cu mai bine de 30 de ani în urmă impactul pe care urma să-l aibă cardul bancar asupra întregii vieţi economice şi sociale; că acest produs urma să devină cel mai profitabil şi des utilizat dintre produsele financiare oferite consumatorilor.

Bazele cardului bancar de azi au fost puse de catre John C. Biggins, un specialist în domeniul creditelor de consum la Flatbush National Bank din Brooklyn, N.Y. care în 1946 s-a gândit să lanseze un nou plan de creditare numit „charge it” care să utilizeze bonuri valorice în schimbul cărora se puteau face achiziţii de la comercianţii participanţi la acest nou plan de creditare.

La 10 ani de carduri în Romania, No-Cash a prezentat un studiu realizat la iniţiativa Visa Internaţional care evidenţiază beneficiile utilizăii cardului pentru creşerea economică

Una din principalele concluzii ale studiului a fost că sistemele electronice de plată sunt un instrument puternic pentru eliminarea economiei subterane.

În prezent, piaţa cardurilor este cea mai importantă piaţă de servicii financiare din România, valoarea sumelor tranzacţionate pe card depăşind, la sfârşitul anului 2005, valorile cumulate înregistrate pe piaţa asigurărilor (prime brute subscrise), piaţa leasingului (valoarea contractelor), piaţa fondurilor mutuale (valoarea activului net) şi piaţa creditului pe termen lung acordat atât populaţiei, cât şi companiilor.

Tot în studiu se arată că pe piaţă sunt în circulatie 8,5 milioane de carduri valide care generează un volum anual de tranzacţionare de peste 9 miliarde de euro. Valoarea ar putea să pară interesantă, daca nu ne-am gândi că majoritatea tranzacţiilor pe card sunt efectuate pentru retragerile de numerar în perioada avansului şi lichidării salariale. Acest lucru înseamnă că, pentru bănci, cardurile nu reprezintă înca un instrument foarte profitabil datorită aplicării comisioanelor per tranzacţie, într-o medie de două ori pe lună. De asemenea, comportamentul posesorilor de card evidenţiază cultura cash-ului care este, încă, specifică românilor.

Băncile şi organizaţiile internaţionale emitente de carduri ar trebui, deci, să facă eforturi în schimbarea mentalităţii populaţiei de la a plăti cu numerar, la a plăti cu cardul. Nu în ultimul rând, se simte nevoia diverisifcării ofertei în privinţa cardurilor şi dezvoltarea segmentului de credit care a luat avânt abia în ultimul an.

La sfârşitul lui august 2006, pe piaţa românească erau 27 de emitenţi şi 4 procesatori de carduri care operau o reţea naţională de 5.300 de ATM-uri şi aprox. 40.000 de EFTPOS-uri.

Cardurile contribuie în mod semnificativ la eliminarea economiei subterane prin creşterea transparenţei proceselor economice, stimularea de noi afaceri şi crearea de slujbe. În plus, studiul susţine potenţialul cardurilor ca platforme pentru inovarea şi dezvoltarea serviciilor online şi apreciază că răspândirea serviciilor de internet, mobile şi home banking deschide noi oportunităţi pentru folosirea cardurilor în România.

Serviciile de online banking sunt încă la început în România şi că băncile se confruntă cu neîncrederea populaţiei în mijloacele moderne de tranzacţionare online

Exporturile româneşti au crescut datorită cardurilor. În perioada 2000-2005 cardul a contribuit cu peste 1 miliard de euro la creşterea exportului românesc (comerţul exterior pe card este dat de exportul de servicii şi produse care reprezintă valoarea sumelor tranzacţionate în România pe cardurile emise în străinătate şi de importul de servicii şi produse, exprimat de sumele tranzacţionate în străinătate pe cardurile emise în România).

COMERŢ ELECTRONIC

În privinţa comerţului electronic cu plata online cu cardul, lucrurile stau prost.

Exceptând Ghişeul Virtual, o altă soluţie de încurajare a comerţului electronic ar fi fost cardurile pre-plătite. O persoană care vrea să-şi cumpere o tastatură sau un mouse de pe un site, n-ar mai fi atât de îngrijorată că i se vor fura banii de pe card atâta timp cât şi-l alimentează cu o suma mică. Până la urmă, în cel mai rău caz, n-ar avea de pierdut decât maxim 100 RON

Pentru marea majoritate a persoanelor din mediul rural (care reprezintă 47% din populaţia României), singurele servicii financiare de care pot beneficia, sunt cele oferite de Poşta Română şi de Casa de Economii şi Consemnaţiuni. Ar trebui luate măsuri pentru stimularea plăţilor electronice în mediul rural şi sporirea gradului de acceptare a cardurilor.

Această măsură ar fi inutilă sau cu prea puţine rezultate concrete. Câtă vreme bancarii recunosc că românii sunt reticenţi la folosirea cardurilor (exceptând retragerile de salarii) şi câtă vreme această reticenţă vine din partea populaţiei din mediul urban care, oricum, are o cultură evoluată faţă de cea din mediul rural, stimularea plăţilor electronice la sate nu ar avea mari rezultate.

Cardul este “vinovat” pentru dezvoltarea de noi afaceri şi crearea de locuri de muncă. 4.700 de persoane care lucreaza in 20 de companii non-bancare realizează o cifră anuală de afaceri de 577 milioane RON adica aprox. 160 de milioane euro. Activităţile prestate de aceste companii ţin de externalizarea serviciilor bancare pe card, de la procesarea tranzacţiilor până la gestionarea reţelei de terminale.

Primele 10 companii non-bancare din piaţa cardurilor, a căror activitate depinde exclusiv de această piaţă, au înregistrat în 2005 o cifră de afaceri de aprox. 125 de milioane RON (34,4 milioane euro). Numărul de angajaţi cu care companiile obţin acest volum de vânzări se ridică la numai 700.

În ceea ce priveşte resursele pentru creditare, la sfârşitul lui iulie 2006, disponibilităţile la vedere din conturile bancare ale populaţiei depaşeau 1,1 miliard de euro. Marea majoritate a acestor disponibilităţi este reprezentată de conturile de card unde românii işi primesc salariile, pensiile, bursele, veniturile din dobânzi, alocaţiile şi diversele ajutoare/indemnizaţii de la stat etc.