Adaptări ale viețuitoarelor la mediul deșertic

Adaptarea este un proces foarte complex care priveste toate nivelurile de organizare ale lumii vii, structurile si functiile organismelor vii, cuprinde procese de ordin biochimic.

Studiul interrelatiilor dintre organismele animale si mediul extern, precum si al formelor de adaptare la clima uscata si calda a desertului are un interes stiintific si practic.

Factorii climatici deosebit de importanti ai desertului care determina caracterul adaptarii sunt:

-intensitatea ridicata a radiatiei solare, temperaturi inalte

In asemenea conditii, animalele trebuie sa dispuna de mecanisme de termoreglare , care sa le asigure o temperatura mai mult sau mai putin constanta si un regim de apa favorabil organismului.Formele de adaptare sunt variate. La animale, adaptarile morfologice sunt mai putin vizibile:

-scaderea numarului de glande sudoripare ale pielii

-dezvoltarea unui invelis pilos bogat

Caracterele adaptative fiziologice sunt foarte variate:

-micsorarea evaporarii apei de pe suprafata corpului

-deshidratarea produselor de excretie

-dinamismul temperaturii corpului

-cresterea viscozitatii sangelui, apa metabolica

Formele biologice de adaptare apar in particularitatile ritmului dezvoltarii plantelor si animalelor.Aceasta isi gaseste expresia in activitatea lor vitala , in perioadele de asociere favorabila a temperaturii si umiditatii si trecerea in stare de anabioza, odata cu instalarea temperaturilor ridicate si a uscaciunii.

De formele ecologice de adaptare sunt legate particularitatile biocenotice.

In lumea animala, conditiile specifice de viata ale desertului determina formarea unor biocenoze special: vizuini, puturi, galerii subterane cu apa.

Lumea animala a desertului poarta pecetea existentei indelungate in conditii aspre.Formele de adaptare a animalelor din desert au specificul lor.

Aceste forme s-au elaborat in procesele de evolutie si adaptare la factorii limitativi.Cel mai important factor limitativ este clima calda si uscata.

Mai bine adaptata la actiunilor temperaturilor extreme este camila. Mecanismul reglarii hidrice si termice al acestui animal, cel mai mare din desert, este foarte caracteristic.Spre deosebire de animalele mici care se pot adaposti la umbra sau in vizuini, camila se afla intotdeauna sub actiunea directa a soarelui.In perioada de arsita a verii, camilele transpire relativ putin, transpiratia se evapora la nivelul pielii si blana ramane uscata.