Adaptari Ecomorfologice ale unor Animale la Conditii Extreme de Viata

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Adaptari Ecomorfologice ale unor Animale la Conditii Extreme de Viata.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 3 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Biologie

Extras din document

PRIZONIERII ORGANISMELOR VII

Printre miile de specii de viermi care populeaza apele si pamantul se numara si cateva sute care paraziteaza organismele vegetale si animale, adaptandu-si alcatuirea si comportamentul acestui mod de existenta. Printre “uriasii” helmintilor paraziti sunt viermii lati numiti popular tenii. Teniile sunt admirabil adaptate vietii parazitare traind pe seama gazdei, ele nu au nevoie de aparat respirator si digestiv si obtin hrana direct de la animalul sau omul parazitat prin resorbirea lichidelor intestinale. In schimb, singurul aparat bine reprezentat si dezvoltat este aparatul reproducator. Fiecare proglota contine organe reproducatoare mascule si femele. Astfel viermele isi poate fecunda propriile ovule, fiind un animal hermafrodit. Fiecare proglota matura care se desprinde este o adevarata fabrica de oua. Ea contine mii de oua iar aceste proglote iau nastere in banda rulanta in cei 30-35 de ani cat poate trai o tenie in intestinul omului. Viermii lati care ne pot parazita sunt Taenia solium , Taenia sagitata, Diphyllobothryum latum.

Parazitul care provoaca raia la om este Sarcopte scabiae si a fost descoperita abia in secolul trecut. Sarcoptii raii sunt niste paienjenasi “acarieni” de dimensiuni mici 0.15-0.80mm cu corpul globulos sau oval avand 4 perechi de picioare si striatii transversale sau circulare pe cuticula moale. In general, parazitii ce produc raia indiferent de animalul pe care traiesc, se localizeaza la suprafata pielii sau in galerii ale acesteia in care patrund in special femelele pentru a-si depune ouale. Ele mor de indata ce si-au asigurat progenitura. Din cele 30-40 de oua depuse de fiecare femela, dupa o saptamana ies larvele. Acestea parasesc galeriile in care au prins viata, venind spre suprafata pielii unde invadeaza noile regiuni. Dupa 2-3 naparliri succesive larvele se transforma in nimfe iar in interval de 7-8 zile in femele si masculi adulti. In aceasta faza parazitii circula foarte mult prin piele, hranindu-se de obicei cu celulele din stratul profund al pielii si cu limfa, adica cu lichidul transparent, incolor sau galbui care se gaseste in spatiile dintre celule. Saliva secretata de paraziti ajuta la digerarea hranei dar tot ea este aceea care produce mancarimea specifica raiei. Boala parazitara este extrem de raspandita si la oi, cai, vaci, porci, iepuri de casa, gaini. Raia face ca pielea acestor animale sa devina groasa, aspra si uscata. Ea produce o cadere a lanii, a parului si a penelor din partile atacate ale corpului, find astfel o boala pagubitoare.

PESTISOR IN CAUTARE DE PROTECTIE

Fieraster este un pestisor care isi duce viata in stomacul holoturiei, o echinoderma numita datorita formei sale castravete-de-mare (Holothuria). El se hraneste cu produsele absorbite de holoturie, care nu pare a fi incomodata de prezenta comensalului. La randul lui, pestele Fieraster nu este stanjenit de sucurile digestive ale gazdei. Adaptarea este reciproca, dar profitorul ramane pestele; cand acesta consuma peste cota excedentara, holoturia il expulzeaza printr-o convulsie puternica a stomacului. Desi nu s-au putut constata inca foloasele pe care castravetele-de-mare le-ar trage din simbioza cu Fieraster, se pare totusi ca prezenta lui in cavitatea digestiva are un oarecare rol mecanic si igienic: miscarile pestelui sporesc curentul de apa cu mici vietuitoare si resturi organice care circula in jurul gazdei, iar “rata” lui de hrana include, in primul rand, produsele de excretie ale echinodermei.

BROASCA DE PE FUNDUL MARII

In apele Marii Caraibelor traieste un peste ciudat, numit pestele-broasca (Ogocephalus vespertilio). Nu este impunator, aduce cu un mormoloc mai mare terminat cu o coada subtire. Solzii sai sunt prefacuti in niste butoni ascutiti care in acopera aproape peste tot, astfel ca nu poate fi apucat de rapitorii mai mari, din cauza intepaturilor. In regiunea mediana, mai latita, sunt situate 2 organe originale, care ii favorizeaza o locomotie cu totul deosebita de a pestilor comuni. Organele reprezinta aripioarele pectorale, modificate. Aripioarele, alcatuite din 2 oase, sunt sustinute de 2 pliuri ale corpului, devenind un fel de suport continuat apoi cu radiile inotatoarelor. Cand sta pe fundul apelor, cu ajutorul acestor 2 membre pestele se ridica cu usurinta capatand o pozitie de broasca si se poate deplasa cu salturi de batracian. Este un sistem nou de locomotie adaptat zonei bentonice, unde este mai usor sa prinzi o prada sarind pe ea. Sprijinit de aripioare, el pandeste in cea mai perfecta liniste prada, formata de obicei din viermi si crustacei, sarind asupra ei cu un salt extrem de rapid si exact, in care coada joaca rol de “propulsator”.

Fisiere in arhiva (1):

  • Adaptari Ecomorfologice ale unor Animale la Conditii Extreme de Viata.doc

Alte informatii

REFERAT LA DISCIPLINA ECOMORFOLOGIE ANIMALA - ANUL 1 ECOLOGIE, SEM 2.