Analizatorul Vizual

1. Analizatorul vizual

Analizatorul vizual se mai numeste si organul de simt al vazului,sau ochiul.Acesta transmite organismului cea mai mare parte a informatiilor preluate din mediul inconjurator. Analizatorul vizual atinge cel mai înalt grad de complexitate,si totodata de organizare,oferind creierului 90- 95% din cantitatea totala de informatie.

Vederea este un process complex de reflectare a lumii obiective,realizata cu participarea unor formatiuni nervoase,extreme de specializate. La nastere vederea este imperfecta, ea imbogatindu-se progresiv, astfel incat se considera ca in jurul varstei de 6 ani functia vizuala este maxima ,ea reducandu-se odata cu inaintarea in varsta.

Analizatorul vizual este format din 3 segmente:

1.receptor (globul ocular) ;

2.intermediar (caile de conducere);

3.central (centrii subcorticali si arii corticale).

Receptorul (globul ocular) are o forma sferica, cu un diametru de 2,5 cm. Greutatea globului ocular este de aproximativ 6 grame, reprezentand componenta receptoare a analizatorului vizual.

Peretele globului ocular este format din trei tunici :

a) Tunica externă este alcătuită din :

- Sclerotica – este un invelis conjunctiv, relativ rezistent, de culoare alb-mat, cu rol in principal de protectie a globului ocular. La nivelulu sau se insera muschii globului ocular, cu rol in motilitatea acestuia. In partea anterioara a globului ocular, sclerotica este avasculara si transparenta.

- Corneea transparenta – este zona prin care lumina patrunde in globul ocular; este subtire si transparenta.

Corneea este foarte sensibila : la cea mai mica atingere se declanseaza clipitul, iar lacrimile sunt secretate din abundenta, indepartand astfel impuritatile ce ajung la acest nivel. Fiind extrem de subtire, corneea permite luminii sa patrunda în ochi; este o componenta refringenta.

b) Tunica mijlocie are trei componente:

1.Coroida , situata sub sclerotica şi bogat vascularizata. Are rol în hranirea ochiului.

2.Corpul ciliar – secreta umoarea apoasa, un lichid din interiorul ochiului.Intervine în claritatea vederii prin musculatura sa.

3.Irisul– formatiune discoidala care determina ,,culoarea ochilor”. Prezinta central un orificiu rotund numit pupila.

Pupila are posibilitatea de marire sau micsorare, regland cantitatea de lumina ce pătrunde în ochi.

La lumina puternica, pupila se micsoreaza, la lumina slaba pupila se mareste. Aceste modificari sunt determinate de contractiile muschilor circulari şi radiari din grosimea irisului.

c) Tunica internă ( Retina )

Contine milioane de celule vizuale ( fotoreceptori ) care transforma energia luminoasa în impuls nervos.

Exista doua tipuri de celule raspandite inegal la nivelul retinei :

1.Celule cu bastonaş-se afla spre periferia retinei, descrescand spre centru. Sunt receptori pentru vederea nocturna, alb negru.

2.Celule cu con-sunt dispuse la nivelul retinei ,în zona numita pata galbena. Sunt receptori pentru vederea diurna, cromatica.

Aici este singurul loc unde se formeaza imaginea clara a obiectelor privite.

2. Structura ochiului

Ochiul este alcatuit din doua camere, anterioara ai posterioara cristalinului 6.

Camera anterioara, delimitata de cornea transparenta 1 conţine umoarea apoasa 2, un lichid transparent cu indice de refractie n=1,336. In cavitatea anterioara se afla irisul, un muschi ce are in centru o deschidere circulara – pupila ochiului. Cristalinul 6 este fixat intr-o membrana circulara elastica formata din multe fibre, numita zonula lui Zinn 5. Aceasta se sprijina pe tesutul exterior globului ochiului (albul ochiului) 7 numit sclerotica. Zonula este actionata de muschii ciliari 4.

Cristalinul este “lentila” ochiului şi este un corp transparent, elastic ce are indice de refractie variabil, crescand de la 1,386 cat are spre margini, la 1,406 în centru.

Camera posterioara are peretele format din trei straturi successive. In interiorul sclereticii 7 se afla coroida 8, tesut de culoare neagra ce separa optic camera posterioara de mediul exterior. In interiorul scleroticii se afla retina 9, tesutul sensibil la lumina al ochiului. Retina are o zonă 11, numita fovea sau pata galbena unde densitatea celulelor senzitive este cea mai mare. Fibrele nervoase ale celulelor retinei se reunesc în nervul optic 12 care este inserat în globul ochiului într-un punct numit pata oarba, deoarece daca imaginea unui obiect cade pe ea, nu este “vazuta” , acolo lipsind retina.

Camera posterioara 10 conţine umoarea sticloasa – un gel de indice de refractie n=1,336.