Articolul științific

Cuvinte cheie : plante, utilizare, boli, antibiotice, tratament

INTRODUCERE

În Republica Moldova cercetările citologice, histologice și anatomice ale plantelor sunt efectuate în temei de savanții școlii de structură și ultrastructură creată de academicianul, profesorul universitar Boris Matienco (1950-2004). Plantele medicinale sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin compoziţia lor chimică au proprietăţi farmaceutice şi sunt folosite în terapeutica umană şi veterinară. Valoarea terapeutică a plantelor medicinale are la bază relaţia dintre structura chimică a substanţelor active, numite şi principii active, şi acţiunea lor farmacodinamică pe care o exercită asupra elementelor reactive ale organismului. Faptul că majoritatea plantelor medicinale au o compoziţie chimică complexă începând de la 2-3 compuşi până la 30-40 substanţe chimice identificate în unele plante, cum ar fi speciile genurilor Digitalis, Vinca Claviceps, Papaver etc., explică şi proprietăţile farmacodinamice multiple ale uneia şi aceeiaşi plante. Lucrurile se complică atunci când avem de-a face cu amestecuri de plante cunoscute sub denumirea de « ceaiuri medicinale » sau « specii medicinale » sau amestecuri de tincturi, de pulberi de plante, sau alte forme farmaceutice complexe.

UTILIZAREA PLANTELOR MEDICINALE AUTOHTONE

Plante utilizate in bolile aparatului cardiovascular

Avînd la bază alcaloide active numite glicozide ,plantele din această grupă ce cresc la noi, conțin substanțe puternic active care trebuie folosite numai cu aviz medical, sub formă de produse farmaceutice precis dozate.Astfel, în insuficiență cardiac se utilizează: Degețelul roșu, Lăcrimioara, Ruscuța de primăvară și Spînzul.În tulburările ritmului cardiac, din flora tării noastre se utilizează Drobul, care conține alcaloizi. Acest alcaloid este util în special în tahicardie. Plante utile în bolile degenerative ale inimii și în arteroscleroză sînt: Păducelul care conține colină și anticolină, acid cafeic, substanțe care favorizează circulația sângelui în vasele coronare și cerebrale. În arteroscleroză alături de alte specii medicinal o cură zilnică cu mici cantități de usturoi dă rezultate bune. În hipertensiune arterială preparatele de Vîsc, Talpa gîștei și Rosmarin pot avea efecte favorabile.

Plante utilizate în bolile aparatului respirator

Numărul plantelor medicinale utilizate în bolile căilor respiratorii este foarte mare. Important este că aceasta să corespundă fazei sau formei de manifestare a tusei. Plante cu acțiune emolientă au ca principii active de bază mucilagiile. Dintre speciile cel mai mult utilizate sunt : Nalba mare, Lumînărica, Podbalul, Pătlagina etc. Datorită mucilagiilor pe care le conțin aceste plante de acest fel, se recomandă fie ca atare, fie în asociere cu alte plante. În tuberculoza pulmonară, alături de tratamentul de bază sînt indicate specii de plante superioare care conțin tot substanțe antibiotice ca Usturoiul și Hameiul. Alte specii ca Troscotul, Coada calului participă la procesul de remineralizare datorită conținutului bogat în săruri minerale, în special datorită acidului salicic și silicaților solubili. În afecțiuni cronice rinofaringiene și în inflamațiile căilor bronșice, laringite, rezultate bune se obțin prin inhalații făcute cu plante medicinale conținînd uleiuri volatile : Mușețel, Rosmarin, Levănțică, Cimbrișor, Mentă, etc.

Plante utilizate în afecțiunile aparatului digestiv

Dacă în prezent tratamentul de bază al bolilor cardiovasculare se bazează în mare măsură pe produse farmaceutice obținute din plante, iar în terapeutica afecțiunilor căilor respiratorii plantele medicinale au un rol deosebit, nu mai puțin importantă este utilizarea lor în bolile aparatului digestiv. În special în afecțiunile cronice stomacale și în cele ale ficatului și căilor biliare, în colite și în constipația cronică tratamentul îndelungat cu plante medicinale este larg aplicat în zilele noastre, fie vorba de o simplă infuzie obținută din amestecuri de plante specifice acestor afecțiuni. Speciile cele mai utile în bolile acute stomacale și intestinale, atunci cînd nu este vorba de o afecțiune gravă sunt următoarele : Mătrăguna, Menta, Roinița sau cu aceleași efecte Mătăciunea, Mușețelul, Coada racului, Chimenul și Captalanul.