Artrita Reumatoida

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Artrita Reumatoida.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 8 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Biologie

Cuprins

1. Artrita reumatoidă – simptome şi semne ale bolii 3
1.1 . Despre artrita reumatoidă 3
1.2 . Simptomatologie 3
1.3 . Tratamente aplicate în artrita reumatoidă 3
2. Bolile secundare asociate artritei reumatoide 4
2.1. Organe şi ţesuturi afectate de artrita reumatoidă 4
2.1.1.Pielea 4
2.1.2. Plămânii 4
2.1.3. Inima şi vasele de sânge 5
2.1.4. Rinichii 5
2.1.5. Ochii 5
2.1.6. Ficatul 6
2.1.7. Sângele 6
2.1.8. Afecțiuni limfatice 6
2.1.9. Afecțiuni neurologice 7
3. Concluzii și observații 7
Bibliografie 8

Extras din document

1. Artrita reumatoidă – simptome şi semne ale bolii

1.1 . Despre artrita reumatoidă

Artrita reumatoidă este definită ca fiind o boală autoimună sistematică, cronică, o deficienţă inflamatorie care poate afecta numeroase ţesuturi şi organe, dar în special articulaţiile.

Artrita reumatoidă este o boală inflamatorie cauzată de o anomalie genetică ce determină disfuncţie imunitară, dar este influenţată şi de factorii de mediu.(Pelenge si colab., 2007).

S-a cercetat mult pentru a elucida misterul apariţiei artritei reumatoide, însă pentru moment se ştie că, responsabile pentru apariţia acestei boli sunt două gene PTPN22 si HLA-DRB1. PTPN22 codifică o proteină strâns legată de celulele T. Orice variaţie a acestor gene creşte riscul de apariţie al artritei reumatoide, în special al artritei în care se produc anticorpi anti-peptide citrunilate ciclic (Begovich., 2006). HLA este Human Leucocyte Antigen.

HLA-DRB1 este gena ce codifica antigenul HLA-DRB1, însa toţi antigenii de tipul HLA-D se găsesc în mod frecvent la pacienţii cu artrită reumatoidă juvenilă şi adultă, însa în funcţie de organul sau articulaţiile afectate apar în analize doar anumiţi antigeni HLA-D. (Stastny si Fink., 1979).

Tratamentul medicamentos neadecvat duce încet, sigur şi dureros la pierderea mobilităţii articulaţiilor, dar şi numeroase alte disfuncţii. Această boală afectează circa 0,5 – 0,8% dintre adulţi, însă trist este faptul că în ultimele decenii afectează tot mai mult copiii cu vârste fragede de până la 5 ani, în aceste cazuri fiind numită Artrită reumatoidă juvenilă (J.R.A).

1.2 . Simptomatologie

Primele semne ale artritei reumatoide sunt durerile articulare, în cazul artritei reumatoide monoarticulare la o singură articulaţie, iar în cazul celei poliarticulare la mai multe articulaţii.

Ignorând primele semnale ale acestei boli, aceasta avansează şi afectează şi alte ţesuturi şi organe cum ar fi tesutul pulmonar şi pleura, pericardul, sclerota (tunica externă a globului ocular), dar şi tegumentul.

1.3 . Tratamente aplicate în artrita reumatoidă

În tratamentul aplicat persoanelor cu artrită reumatoidă se folosesc combinaţii a mai multor clase de medicamente, astăzi, cea mai eficienta combinaţie, care dă randamentul cel mai bun (NU tratează boala, reduce semnificativ durerile şi disconforul, la unii pacienţi chiar ţin boala pe loc) este:

Medicamente de tip antireumatice modificatoare ale bolii:

- Clasa Anti-foliate (Metotrexat) – inhibă producerea de acid folic, este folosit în special în chemioterapi, dar şi în tratamentul aplicat bolilor autoimune (Lupus, Vasculită, Psoriazis, Artrită Psoriazică, R.A). Se dă în combinaţie cu antiinflamatoare (Sulfasalazină)

- Clasa Antiinflamatoare (Sulfasalazină) - în special administrată în cazuri de artrită reumatoidă, dar şi în alte boli precum Vasculita, Boala lui Crohn, Lupus, şmdp., În afară de sulfasalazină la unele cazuri se aplică şi tratamentu cu cortison (Hidrocortison) în cure de câte maxim 3 luni deoarece afectează rinichii.

Medicamente biologice, utilizate dacă primele două nu au efectul dorit :

- Inhibitori-TNFα – de ex. Infliximab și Humira, care conţine anticorpi monoclonali anti-TNFα (Adalimumab). Însă Enbrel care are o componentă similară (Etanercept) este mult mai eficient în combinaţie cu Metotrexat (sau Imuran) şi Sulfasalazină.

- Inhibitori ai IL-1 – de ex. Anakinra, contine anticorpi monoclonari anti celule B.

2. Bolile secundare asociate artritei reumatoide

2.1. Organe şi ţesuturi afectate de artrita reumatoidă

2.1.1.Pielea

Pielea este organul cu cea mai mare întindere ca suprafaţă. Imediat sub straturile epidermei, endodermei şi hipodermei îşi face aparitia ţesutul conjunctiv, la nivelul lui începe inflamaţia, iar rezultatul acesteia se vede la nivelul pielii. În artrita reumatoidă se formeaza la unii pacienţi nodulii reumatici (reumatoizi).

Nodulii reumatici sunt caracterizaţi ca fiind o reactie inflamatorie numită şi granulomă necrotică. În centrul inflamaţiei se afla o zonă de necroză fibrinoidă, iar cand aceasta se fisureză, sosesc macrofagele şi fibroblastele care aderă la intimă de nodul în sinovium, iar în jurul ei este un manşon de ţesut conjunctiv care conţine limfocite şi plasmocite.

Nodulul reumatic tipic, are o dimensiune de la câţiva milimetrii la câţiva centimetrii şi apare pe proeminenţe osoase, de obicei în acele zone unde se face stres mecanic. Similar cu aceşti noduli apar şi nodulii din piele, dar în zone foarte apropiate de articulaţii, simulând oarecum o vasculită.

2.1.2. Plămânii

La nivelul plămânilor se pot dezvolta două boli asociate cu artrita: Fibroza pulmonară şi Boala pulmonară reumatică.

Fibroza pulmonară poate aparea şi în urma administrării de metotrexat, de aceea pacienţilor care folosesc metotrexat le este recomandat să facă investigaţii amănunţite cel puţin trimestrial.

Fibroza pulmonară este caracterizată prin dificultăţi în respiraţie (în special după efort), tuse seacă cronică, oboseală, slăbiciune, disconfort toracic şi pierderea apetitului alimentar. Este mereu o cauză a unei alte boli (Raghu., 2006). Tesutul pulmonar devine fibrotic, fapt ce duce la scăderea aportului de oxigen .

Validarea diagnosticului de fibroză pulmonară se face cel mai eficient printr-o biopsie la nivelul ţesutului pulmonar sub anestezie generală.

Boala pulmonară reumatică, mai este numită şi plămân reumatic şi este mereu asociată cu artrita reumatoidă. Plămânul reumatic este caracterizat prin noduli pulmonari parenchimatici, vasculită pulmonara (inflamarea vaselor mici de sânge de la nivelul plămânilor), bronşiolită obstructivă (blocarea tractului bronhial de către detritusul celular şi de către mucusul provocat de inflamaţie).

2.1.3. Inima şi vasele de sânge

La nivelul sistemului circulator, artrita reumatoidă afectează atât inima cât şi vasele de sânge, ca boli secundare asociate R.A. sunt Ateroscleroza, Infarctul Miocardic şi Accidentul cerebral-vascular (CVA).

Ateroscleroza, este o inflamare a arterelor şi venelor datorată depunerilor de plăci de aterom (conglomerate grase de colesterol şi trigliceride) care se fixează pe peretele vasului de sânge şi cu timpul se depun în numar foarte mare reducând diametrul acelui vas, astfel diminuând fluxul sangvin şi mărind tensiunea în zona respectivă. În fazele incipiente, adică primii 10-20 ani, ateroscleroza este silenţioasă şi nu se observă decât în urma unor investigaţii amănunţite, însa odata cu înaintarea în vârsta îşi face simţită prezenţa prin cresterea tensiunii şi dureri.

Fisiere in arhiva (1):

  • Artrita Reumatoida.docx

Alte informatii

UNIVERSITATEA "BABEŞ-BOLYAI" CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE BIOLOGIE SI GEOLOGIE SPECIALIZAREA BIOCHIMIE