Aspecte Generale Privind Combaterea Biologică a Patogenilor și Daunatorilor Plantelor

Combaterea biologică reprezintă o verigă de bază a combaterii integrate a patogenilor şi dăunătorilor plantelor - -de fapt,un subsistem integrat astăzi într-un sistem complex,şi anume “Producţie integrată”(POPESCU,1998).

Acest concept,care se identifică,în mare măsură,cu ideea de agricultură durabilă,tinde să elimine riscurile chimizării excesive şi să extindă bioterapia-inclusiv unele mijloace biologice de fertilizare-şi să optimizeze producţie.

1.1.Definiţi

În literatura de specialitate,bioterapia patogenilor plantelor este tratată fie în sens strict biologic,fie în sens mai larg (POPESCU şi GHIUCHICI,1997)

Prezentăm câteva definiţii în acest sens:

-„Toate acţiunile care suprimă existenţa sau activitatea unui parazit prin folosirea organismelor vii,cu excepţia omului, şi care se traduc prin diminuarea pierderilor cauzate de parazit”(GARRET,1965)

-“Distrugerea sau limitarea la un nivel foarte scăzut a patogenilor,cu ajutorul microorganismelor sau a metaboliţilor lor şi prin cultivarea de soiuri rezistente.(HULEA şi colab. 1983)

-Combaterea biologică a fost definită de O.I.L.B. ca “folosirea organismelor vii şi a substanţelor biologice active în scopul reglării densitaţii populaţiilor organismelor dăunătoare.”În acest caz prin substanţele biologice active se înţeleg acele substanţe ,diferite de pesticide ,care pot influenţa unele activităţii biologice sau comportamentul dăunătorilor,multe dintre aceste având la bază compuşi organici naturali existenţi în natură.

1.2. Istoric

Pe plan mondial,prima reuşită în combaterea biologică a avut-o SANDFORF în anul 1926,râia comună a cartofului(Streptomyces scabies),a fost combatută cu amendamentul verde , în anul 1963 , RISBETH a avut primul succes practic în lupta biologică în patogenul coniferelor,(himenomiceta Formes annosus) a fost combătută de ciuperca antagonistă Peniophora gigantea,iar în anul 1974 a apărut prima carte consacrată exclusive luptei biologice (BAKER şi COOK),urmată de o nouă apariţie în anul 1983 (COOK şi BAKER).

În România ,mijloacele biologice de combatere a bolilor plantelor au fost aduse în prim plan de TRAIAN SĂVULESCU şi OLGA SĂVULESCU în anul 1959 ;abia după un deceniu apare prima carte care cuprinde şi un capitol special de combaterea biologică a bolilor plantelor ,scisă de SĂVULESCU ,HULEA şi BERATLIEF, în ca1971.După 1975 au început la I.C.P.P Bucureşti cercetări sistematice abordând ciupercile antagoniste ca potenţial mijloc de combatere a unor patogeni la plante ,dar datorită eficacităţii mai scăzute şi mai puţin rapide a mijloacelor biologice ,comparative cu cele chimice ,grupul de lucru în acest domeniu este restrâns.

Pe lângă I.P.C.C. în cercetările de combatere biologică sunt implicate universităţile şi staţiunile de cercetări ,iar la Străjeşti ia fiinţă o biofabrică de Trichogramma ecanescens folosită în cercetările pentru combaterea viermelui prunelor.

1.3. Avanteje şi dezavatejele combaterii biologice

Măsurile biologice, bioterpia sau lupta biologică privind combaterea bolilor şi dăunătorilor plantelor a luat naştere din următoarele motive:lipsa unor preparate virusocide ,insuccesele în combaterea chimică a unor patogeni şi dăunători,creşterea numărului de tratamente chimice ,impactul chimic asupra mediului înconjurător etc.

În comparaţie cu combaterea chimică a bolilor şi dăunătorilor ,combaterea biologică prezintă următoarele avantaje:

- elimină riscurile de toxicitate acută pentru om

- elimină sau reduce în mare măsură riscurile de toxicite cronică pentru om

- previne poluarea aerului,apei şi solului şi acumularea de reziduuri toxice

-previne prezenţa reziduurilor în produsele agroalimentare

- elimină toxicitatea acută pentru peşti,păsări