Bacterii Fitopatogene

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Bacterii Fitopatogene.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 3 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Biologie

Extras din document

Bacteriile fitopatogene sunt organisme unicelulare, procariote (ale căror celule nu sunt prevăzute cu un nucleu diferenţiat); majoritatea au forma de bastonas (frecvent cu lungimea de 1-2μ si lăţimea de 0,5-0,8μ) dar pot fi şi filamentoase (genul Streptomyces). Forma si dimensiunea celulelor reprezintă informaţii care definesc morfologia bacteriană, aceasta constituind timp indelungat criteriul esential de recunoaştere şi identificare a speciilor.

Morfologie si structura. Celula bacteriana are o structura simpla, reprezentata de elemente obligatorii (peretele celular, membrana citoplasmatica, citoplasma, nucleoidul) si de elemente facultative (plasmide, capsula, cili, pili, exopolizaharide).

Nutritia/metabolismul. Bacteriile sunt organisme heterotrofe, folosind ca sursa de hrana tesuturile vii dar si pe cele moarte (parazitism sau saprofitism). Substantele organice sunt descompuse cu ajutorul enzimelor (in special hidrolaze)

Înmulţirea. Bacteriile au capacitate mare de inmultire, realizată prin diviziune.

Influenta factorilor externi asupra bacteriilor

În general, toată activitatea bacteriilor este în strânsă dependenţă de condiţiile mediului înconjurător. Temperatura este cel mai important dintre factorii abiotici. Fiecare specie bacteriană are temperaturi cardinale de dezvoltare: minime (-1 – 60C), optime (20-300C) şi maxime (35-450C). Bacteriile fitopatogene sunt, în general, mezofile (optimul de temperatură la 20 – 300C). Cunoaşterea temperaturilor cardinale are aplicatii practice: combaterea bacteriozelor prin termoterapie (temperaturile bactericide = 50-520C). Umiditatea necesară cresterii şi dezvoltării bacteriilor este de 85-100%. Deshidratarea ţesuturilor sau umiditatea atmosferică redusă nu permit dezvoltarea lor în plante. Agentii chimici. Substanţele chimice au efect bacteriostatic (se realizează o blocare potential reversibilă a procesului de multiplicare celulară) sau bactericid (se produce o alterare profundă şi ireversibilă a unor procese metabolice esenţiale). Aplicatie practica: folosirea bactericidelor in tratamentul semintei sau in vegetatie pentru limitarea atacului.

Genul Agrobacterium. Simptomul specific determinat de bacteriile patogene este producerea de tumori pe rădăcini sau la baza tulpinii (Agrobacterium tumefaciens).

Genul Ralstonia. Reprezentantul tip este R. solanacearum, o specie foarte păgubitoare pentru numeroase culturi în regiunile tropicale şi subtropicale. Bacteria produce ofiliri şi îngălbeniri asimetrice (se dezvoltă în ţesutul conducător al plantei – xilem) şi este recunoscută după mucusul alb-lăptos care exsudă din ţesutul vegetal la presarea fragmentelor părţii bazale a tulpinii.

Genul Pseudomonas. Aceste bacterii colonizează abundent solul şi mediul marin sau acvatic, având rol în mineralizarea materiei organice. Unele specii se dezvoltă în rizosferă, la contactul cu rădăcinile plantelor, altele în filosferă, pe organele aeriene ale plantelor. Bacteriile din genul Pseudomonas care colonizează rizosfera şi stimulează creşterea plantelor dar oferă şi protecţie faţă de patogenii din sol fac parte din grupa Plant Growth Promoting Rhizobacteria (PGPR).

Ps. syringae cuprinde reprezentanţi care produc necroze mai mult sau mai putin întinse pe frunze, tulpini, ulceraţii şi ciuruiri ale frunzelor. Specia Pseudomonas syringae are importanţă economică majoră. Cel mai important patovar este Ps. syringae pv. syringae, saprofit dar şi parazit, infectând gazdele prin răni sau flori, când condiţiile climatice sunt favorabile (vreme rece şi umedă). Cercul de plante gazdă este larg iar gama de simptome variată: ulceraţii pe tulpini şi ramuri, adesea asociate cu scurgeri de gome; perforări foliare; necrozarea frunzelor şi ramurilor.

Unii reprezentanţi ai genului Pseudomonas induc pierderi prin îngheţ, datorită formării cristalelor de gheaţă la temperaturi apropiate de 00C. La temperaturi cuprinse între -100C şi 00C gheaţa nu se formează la plante decât în prezenţa unor bacterii specifice, a căror membrană are nuclei în jurul cărora se formează cristale de gheaţă. Tulpinile bacteriene responsabile de producerea gheţii aparţin speciei Ps. syringae (atacă frunzele, florile şi fructele).

Genul Erwinia. Specia E. amylovora (focul bacterian al rozaceelor) este reprezentantul tip al acestui grup. Gazdele cele mai importante din punct de vedere economic sunt părul (Pyrus communis) şi mărul (Malus domestica). Sunt atacaţi de asemenea arbuşti ornamentali: Crataegus, Sorbus, Pyracantha, Cotoneaster iar rolul lor este foarte important în transmiterea bolii.

Genul Xanthomonas. Numeroase specii de Xanthomonas sunt fitopatogene. Infecţiile produse se manifestă în general pe frunze, tulpini şi fructe prin pete brune, cu aspect uleios, înconjurate de o aureolă. X. begoniae, extrem de păgubitoare în sere, la begonii, în condiţii de temperatură şi umiditate ridicate.

Transmiterea şi răspândirea bacteriilor. Transmiterea bacteriilor se poate realiza prin seminţe, organe vegetative de înmulţire (bulbi, tuberculi, butaşi – E. amylovora) sol (A. tumefaciens) sau plante gazdă spontane.

Fisiere in arhiva (1):

  • Bacterii Fitopatogene.doc