Biologia, ecologia si raspandirea speciei Emys Orbicularis

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Biologia, ecologia si raspandirea speciei Emys Orbicularis.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 10 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Biologie

Extras din document

- Introducere

Una din cele mai cunoscute specii de țestoase este Țestoasa de apă din Europa, face parte din Regnul Animalia, Filum Cordata, Clasa Reptilia, Ordinul Cheloni, Familia Emydidae, Genul Emys, Specia orbicularis. Numele științific al acestei țestoase este extrem de elocvent pentru locul unde aceasta trăiește cât și pentru forma sa. Emys înseamnă în greacă „țestoasă de apă dulce” iar orbicularis( nume latin ) „rotund”. Țestoasa de apă dulce, Emys orbicularis, este o specie de reptile care are corpul protejat de o carapace. Este o specie cu un areal larg de răspândire în Europa, vestul Asiei și nord-vestul Africii. (Zaharia, Marin, & Șchiopu, 2013)

Fig.1 Emys Orbicularis - Broasca țestoasă europeană

Sursă: https://www.arkive.org/european-pond-turtle/emys-orbicularis/

- Biologia țestoasei europene

Carapacea atinge până la 20 cm la adulți, este închisă la culoare, aproape negricioasă având puncte galbene atât în regiunea capului, a gâtului cât și a membrelor putându-se ascunde mai ușor în mediul natural.

Carapacea este formată la fiecare țestoasă din plăci. Plăcile, la rândul lor, cresc din centru spre exterior. În fiecare an se depunde câte o fâșie, iar dacă numărăm fâșiile respective putem cunoaște vârsta țestoasei. Specia intră în hibernare în luna septembrie, rămânând pe fundul lacurilor până în aprilie.

Corpul este bine închis într-o carapace dură, acoperită cu plăci cărnoase. În mod normal aceasta respiră prin plămani, însă, o excepție o are în anotimpul rece atunci când stă sub apă, respirând astfel prin pielea dintre coadă și picioarele posterioare. Membranele posterioare sunt compuse din 4 degete palmate, iar cele anterioare cu 5. Degetele sunt unite prin membrana interdigitală ce ajută la înot. (Zaharia, Marin, & Șchiopu, 2013)

Fig.2 Alcătuirea țestoasei

Sursă: http://www.freewebs.com/trachemysadoptoption/inventariere/Emys,Trachemys-fila%20de%20determinare.jpg

- Reproducerea

Atunci când se formează un cuplu de țestoase, urmează reproducerea. Împerecherea are loc de cele mai multe ori în zonele nisipoase, în zonele cu frunziș cât și la suprafața apei.( Fig. 3) O parte din populația de masculi și femele coabitează pașnic. (Gans, 1985)

Fig.3 Reproducerea speciei Emys Orbicularis

Sursă: https://www.arkive.org/european-pond-turtle/emys-orbicularis/image-G20797.html

Atunci când țestoasa a ajuns la maturiatea sexuală, de regulă este cuprinsă între 5 și 6 ani, femelele produc aproximativ 8 până la 10 ouă, de culoare albă, cu o coajă tare și cu o lungime cuprinsă între 12-25mm, fiind așezate pe uscat (Fig. 3). Femela selectează un loc potrivit pentru depunerea ouălelor, preferând mediul uscat, cu un sol tare lipsit de de vegetație. (Gadow, 1958, Gans, 1985, Harless & Morlock, 1979)

Fisiere in arhiva (1):

  • Biologia, ecologia si raspandirea speciei Emys Orbicularis.pdf

Bibliografie

WWF Hungary. (2006, June).
CARAPAX (June, 2006)
Bodie, J. (2001). Steam and riparian management for freshwater turtles (Vol. 62).
Brunie, D. (2001). Animal. Dorling Kindersley. London.
Belaid, B., N. Richard-Mercier, C. Pieau, M. Dorizzi. 2001. Sex reversal and aromatase in the European Pond Turtle: treatment with letrozole after the thermosensitive period for sex determination. J. Experimental Zoology,, 290: 490-7.
Cadi, A. & Miquet, A. (2004). A reintroduction programme for the European pond turtle (Emys orbicularis) in Lake Bourget: first results after two years. Proceedings of the 3rd International Symposium on Emys orbicularis, 14, 155-159.
Fritz, U. (1758). Introduction to Zoogeography and subspecific differentiation in Emys orbicularis.
Ficetola GF., D. B. (2006). Is the European "pond" turtle Emys orbicularis strictly aquatic and carnivorous? Amphibia-Reptilia, 27, 445-447.
Gadow, H. (1958). Amphibia and Reptiles. England: Wheldon and Wesley.
Gans, C. (1985). Biology of the Reptilia (Vol. 14). New York: John Wiley & Sons.
Harless, M., H. Morlock. 1979. Turtles: Perspectives and Research. New York: John Wiley & Sons.
- 10 -
Highfield, A. C. (2006, June). The European Pond Turtle. Breeding Emys Orbicularis in Captivity.
S, M. (2006, January). Belgian Journal of Zoology, 136, 25-30.
Trakinas G., S. J. (2008). Acta Herpetologica. Road mortality threatens small northern populations of the European pond turtle, Emys orbicularis, 3, 161-166.
Zaharia, Marin, M., & Șchiopu, R. (2013). Delta Dunării - Paradisul aproape pierdut. Dunărea și Delta.
Surse web:
http://www.zooland.ro/broasca-testoasa-de-apa-europeana-sau-emys-orbicularis-1398
https://www.arkive.org/european-pond-turtle/emys-orbicularis/image-G20414.html
http://www.carapax.org/modules.php?name=News&file=article&sid=66