Biomasa

1. INTRODUCERE

Pe parcursul ultimilor ani cele mai frecvente subiecte de preocupare si dezbateri pe arena internationala sunt Energia si Schimbarea climei. Zilnic se vorbeste despre reale si grave amenintari ecologice, precum si despre necesitatea de a depune eforturi globale pentru supravietuire.

De ce Energia, care mii de ani a fost la indemana omului, si fara de care astazi e de neimaginat viata intr-o societate moderna?

Energia ne influenteaza fiecare aspect al vietii - ne ofera lumina, caldura si ne furnizeaza combustibilul pentru transport si pentru aparatura electrocasnica. De la inceputul erei industriale statele lumii, indeosebi, statele dezvoltate, unul dupa unul, s-au lansat in goana dupa resurse energetice — intr-o competitie acerba. Ca rezultat, intr-o perioada de timp, foarte scurta la scara istorica, s-a reusit de a macina munti de carbune, de a impanzi lumea cu gazo - si oleoducte, de a patrunde in scoarta pamantului, scotoci si irosi sacrele rezerve de titei si gaze, create pe parcursul a milioane si milioane de ani.

Mai mult decat atat, in ultimele decenii ale secolului al XX-lea toate statele lumii, in euforia competitionala pentru energie, au lasat la o parte carbunele negru, si toate, ca la comanda, s-au aruncat asupra ultimelor rezerve de gaze naturale, si pana nu le vor consuma, nu se vor potoli!

In plin triumf, prin surprindere pentru multi, ne-am trezit cu fenomene meteorologice catastrofale si amenintarea schimbarii complete a conditiilor ce fac posibila viata pe planeta noastra.

A trebuit sa se intample toate acestea, ca lumea sa inteleaga ca consumul excesiv de combustibili fosili, cu poluarea puternica a mediului — a solului, apelor si atmosferei — nu poate continua vesnic.

Trebuie sa ne gandim mai mult ca niciodata la siguranta resurselor noastre energetice precum si la impactul asupra mediului pe care il are energia produsa de combustibilii fosili.

Se cere o schimbare categorica in ceea ce priveste cata energie consumam, din ce sursa si cum s-o producem. Actualmente pretutindeni are loc o schimbare de prioritati privind politicile energetice si de mediu, punandu-se accent pe tehnologii noi eficiente, curate si prietenoase mediului.

Dezvoltarea durabila poate fi privita ca o adaptare a societatii si a economiei la marile probleme cu care omenirea se confrunta in prezent: schimbarile climatice, criza de apa, seceta, desertificarea, epuizarea unor resurse, deseurile, pierderea biodiversitatii, cresterea populatiei, saracia, migratia etc. Pentru preintampinarea, contracararea si eliminarea repercursiunilor acestora si pentru asigurarea dezvoltarii economice, progresului social si dezvoltarii umane sunt necesare initierea si sustinerea unor actiuni concrete, sintetizate in obiective specifice si masurabile, ce fac obiectul Strategiilor nationale pentru dezvoltare durabila.

Conceptul de dezvoltare durabila desemneaza totalitatea formelor si metodelor de dezvoltare socio economica al caror fundament il reprezinta asigurarea echilibrului socio – economic si potentialul natural.

Cea mai cunoscuta definitie a dezvoltarii durabile este cea data de Comisia mondiala pentru mediu si dezvoltare in raportul „Viitorul nostru comun” cunoscut si sub numele „Raportul Bruntland”, din 1987 - „Dezvoltarea durabila este dezvoltarea care urmareste satisfacerea nevoilor prezente, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati”.

Unul din obiectivele specifice care integreaza direct si/sau indirect cerintele dezvoltarii durabile pe termen scurt si mediu este „Obiectivul cresterii competitivitatii si dezvoltarii economiei bazate pe cunoastere, acesta incluzand ca una dintre principalele subprioritati, imbunatatirea eficientei energetice si valorificarea resurselor regenerabile de energie in vederea reducerii efectelor schimbarilor climatice.

Obiectivele generale ale Strategiei de valorificare a surselor regenerabile de energie constau in:

-integrarea surselor regenerabile de energie in structura sistemului energetic national;

-diminuarea barierelor tehnico-functionale si psiho-sociale in procesul de valorificare a surselor regenerabile de energie, simultan cu identificarea elementelor de cost si de eficienta economica;

-promovarea investitiilor private si crearea conditiilor pentru facilitarea accesului capitalului strain pe piata surselor regenerabile de energie;

-asigurarea independentei consumului de energie al economiei nationale;

-asigurarea, dupa caz, a alimentarii cu energie a comunitatilor izolate prin valorificarea potentialului surselor regenerabile locale;

-crearea conditiilor de participare a Romaniei la piata europeana de "Certificate verzi" pentru energie din surse regenerabile.

2. SURSE DE ENERGIE REGENERABILE

Combustibilii fosili de tipul titeiului gazelor naturale si carbunelui constituie la ora actuala principala sursa energetica si de materii prime exploatate ale planetei. Ca urmare a cresterii economice inregistrata in ultima vreme, sectoarele bazate pe cunostinte s-au dezvoltat rapid. Drept consecinta, consumurile energetice au scazut continuu. Pe de alta parte insa populatia planetei creste continuu, astfel ca, la nivel global, resursele fosile ale Pamantului se consuma intr-un ritm accelerat, iar acestea nu sunt regenerabile la scara de timp a existentei umane. Prin urmare este de asteptat ca aceste surse sa se apropie de epuizare si/sau, in orice caz, exploatarea lor sa devina destul de curand nerentabila. De asemenea, in conformitate cu Protocolul de la Kyoto, tarile semnatare din Europa (printre care si Romania) si-au asumat angajamentul de a reduce emisiile de dioxid de carbon (responsabile pentru efectul de sera ) cu 8% in perioada 2008 – 2012, iar arderea combustibililor fosili contribuie in cea mai mare masura la emisiile de dioxid de carbon. Alternativa o constituie, pentru ambele motive, dezvoltarea si aplicarea pe scara larga a tehnologiilor bazate pe sursele regenerabile de energie, pentru a reduce dependenta de resursele fosile.

"Surse regenerabile de energie (SRE)"- inseamna surse regenerabile de energie altele decat combustibilii fosili (eoliene, solare, geotermale, valuri, maree, hidro, biomasa, gazul din deseurile urbane, gazul de la instalatiile de tratare a apelor uzate si biogazul), dupa cum se defineste in Directiva 77/2001/CEE din 27.09.2001 a Parlamentului European.