Botanică - familia aceraceae

Cuprinde arbori şi arbuşti cu frunze căzătoare, aparţinînd genurilor: Acer şi Dipteronia. Ultimul gen este răspîndit în China.

Genul Acer

Include circa 110 specii de arbori şi arbuşti, răspîndiţi cu predilecţie în emisfera nordică, caracterizaţi prin: muguri opuşi; cicatricele frunzelor unite direct sau printr-o linie sitipelară; frunzele simple sau compuse, cele simple sunt palmat – lobate; flori poligame, adesea andromonoice (flori bisexuate şi flori mascule pe aceleaşi exemplar), mai rar, dioice sau androdioice (exemplare cu flori mascule şi exemplare cu flori mascule şi flori femele), de tipul 5 (4), uneori fără petale, cu 8 – 10 stamine, aşezate pe un disc nectarifer inelar; ovar turtit lateral, cu două lojibiovulate; disamare lung aripate, formînd între aripi un unghi variabil caracteristic pentru fiecare specie.

Acer pseduoplatanus – paltin de munte, Paltin

Arbore de mărimea a I – a, înalt de pînă la 30 – 40 m, cu înrădăcinare pivotant – trasantă şi tulpină dreaptă mai rar cu neregularităţi de creştere, acoperită de o culoare cenuşie în tinereţe. Ritidomul apare de la vîrsta de 30 – 40 ani şi este caracteristic, brun – gălbui, cu nuanţe roşcate, exfolindu-se în plăci de mărimi diferite.

Lemn de calitate superioară, rezistent, durabil, elastic, uniform, cu luciu frumos, apreciat în industria mobilei, mai ales atunci cînd prezintă fibre sinuate, numit paltin creţ. Se mai utilizează la confecţionarea obiectelor muzicale, în strungărie etc.

Coroana globuloasă, reletiv simetrică, deansă. Lujeri viguroşi verzi pînă la brun deschis, glabrii, cu lenticele numeroase.

Muguri opuşi şi cel terminal mai mare, tetragonal, cu cîte 6-8 solzi verzui, tiviţi pe margine cu o dungă maronie, îngustă. Cicatricele frunzelor perechi sunt unite printr-o linie stipelară scurtă, orizontală.