Cătina Roșie

Tamarix ramosissima

Cătina mică. Myricaria germanica Fam. Tamaicaceae

Descriere- arbust rămuros care creşte prin aluviunile nisipoase ale râurilor, zăvoaie. Se mai cultivă şi ca plantă medicinală sau ornamentală, se aseamănă cu cătina albă atât că fructele sunt mai intens colorate. Descriere la cătina albă.

În tradiţia populară: rădăcina şi scoarţa se folosea la tăbăcit, iar ramurile pentru vopsit, uneori se folosea şi scoarţa la vopsit.

Rădăcina se întrebuinţa ca şi scoarţa ca diuretic, sudorific, astringent, aperitiv. Coaja ramurilor se folosea ca astringent, hemostatic; fiartă în oţet ere întrebuinţată ca insecticid. Frunzele şi ramurile se foloseau contra reumatismului, în bolile splinei.

Extern se mai folosea la dureri de dinţi şi răni. Intern se mai întrebuinţa în bolile ficatului, splinei rinichilor şi băşicii. Cu tulpinile plantei se făceau băi copiilor slăbiţi, rahitici.

Scoarţa.

Compoziţia chimică: Scoarţa: hidroxitriptamine, acid oleic, acid palmitic, serotonină, tanin şi acizi tanici, vitaminele B1, B2, C, PP, carotenoide, acid folic şi izoramnetol.

Acţiune farmaceutică: aport important de vitamine, antidiarei, este o polivitamină naturală. Antiinflamator, astringent, tonifiant general datorită complexului vitaminic ce-l conţine. Este şi vermifug. Extern: Limitează procesul inflamator, strânge ţesuturile şi ajută la cicatrizare. Scoarţa are efect antibiotic, antiinflamator, astringent şi cicatrizant, atât intern cât şi extern. Ajută la diminuarea calculilor renali decoctul din rădăcini.

Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace (curăţă arterele), afecţiuni bucale diverse, alcoolism, anemie, arsuri, ateroscleroză, avitaminoză, cancer, ciroză hepatică, colesterol în exces, colite, degerături, dermatoze, diaree, diverse dureri extern, dizenterie, faringite, gastrite, gută, hemoroizi, hepatită cronică, hepatită epidemică, herpes, icter, inflamaţii, intoxicaţii, nevroze, parkinson, răni zemuinde, radiaţii, reumatism, ulcere cutanate (extern), urticarie.

Mod de folosire: scoarţa.

-Scoarţă uscată se va mărunţii, după care se va transforma în praf cu ajutorul râşniţei de cafea. Se va folosi:

a) Decoct din 2 linguriţe de scoarţă la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma intern 2-3 căni pe zi. Extern se va face cu cantitate dublă de plantă.

b) Praf de scoarţă se va lua intern între un vârf de cuţit şi o linguriţă. Acesta se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite. Extern praful se pune pe rană apoi se pansează.

-Tinctură: 50 g de praf de coajă se va pune într-o sticlă cu 250 ml alcool alimentar de 70. Se ţine timp de 15 zile agitând des, după care se strecoară. Se ia de 3 ori pe zi câte o linguriţă diluată în 100 ml apă. Extern se diluează în funcţie de toleranţă şi se pansează.

Mugurii: se pot folosi de către cei care sunt în vârstă, fiind considerat unul dintre remediile care împiedică îmbătrânirea, mai ales dacă se folosesc sub formă de tinctură, când se folosesc câte 10 picături de 3 ori pe zi în diluţie cu apa. Se mai poate folosi de asemenea de către copii la creştere.

Tinctura de muguri: se face din 50 g de muguri proaspeţi culeşi. Se vor zdrobi şi se vor pune apoi în 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se ţine timp de 15 zile la temperatura camerei în vas ermetic închis agitând des. Se strecoară apoi după această perioadă, se filtrează şi se pune in sticluţe mici.

Se va lua câte 3-5 picături de 3 ori pe zi diluate cu apă de către copii şi 10 picături- 1 linguriţă de 3 ori pe zi tot diluate cu apă de către adulţi în funcţie de afecţiunea care se tratează.

Frunzele: se pot folosi şi uscate însă se mărunţesc bine atunci când se prepară.

Compoziţia chimică a frunzelor: carmol, leuco-cianidine, celuloză, rezine, tanin, ulei volatil, vitamina C, săruri minerale.

Proprietăţi: frunzele au un marcant efect de curăţire a vaselor de sânge cărora le redă şi supleţea. Este remarcabil efectul lor în sfera sistemului central nervos, pe care îl stimulează, foarte eficient. Frunzele de cătină se pot utiliza la următoarele afecţiuni: afecţiuni circulatorii, afecţiuni urinare, cancer, diaree, edeme, infecţii urinare, nevroze, reumatism, inflamaţiile splinei în special, tromboflebite, umflături, varice.

Se vor folosi sub formă de infuzie: 2 linguriţe de frunze mărunţite se vor pune la 250 ml apă. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni de ceaiuri pe zi. Este indicat să se consume înainte de mese cu 15 minute.

Tinctura: făcută din praf de frunze uscate obţinute cu râşniţa de cafea sau din frunze tăiate foarte mărunt proaspete. Se vor pune 50 g de frunze uscate (praf) sau 100 g frunze proaspete la 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se vor ţine timp de 15 zile închise ermetic în sticle care se vor agita des. Se strecoară apoi ţi se filtrează. Se poate lua câte o linguriţă de 3 ori pe zi, înainte de mese cu 15 minute.

Praf de frunze uscate: se macină frunzele cu râşniţa de cafea apoi se cern. Se va lua 1 vârf de cuţit de 3 ori pe zi. Se va pune sub limbă pentru 10 minute, apoi se înghite cu puţină apă.

Unguent: praf de frunze 1 parte şi untură de porc sau altă masă grasă (unt, margarină, seu, etc) 1 parte. Se va amesteca până la omogenizare. Se ung locurile afectate de 2 ori pe zi.

Praf de frunze, sau frunze proaspete 50 g se vor pune în 250 ml oţet alimentar şi se lasă 8 zile apoi se strecoară. Se poate folosi la urticarii, bătături, mâncărimi de piele.

Fructele.

Compoziţie chimică: acid linoleic, linolic, arucic, carotenoide, licopen, tocoferol, zaharuri, pectine, acizi graşi esenţiali, acid folic şi izoramnetol, flavonoide, substanţe tanante, substanţe minerale ca: fier, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sodiu, etc.