Ciupercile (Regnul Fungi)

Ciupercile (REGNUL FUNGI) constituie un grup aparte, diferit de plante deoarece, spre deosebire de acestea din urma, el nu contine clorofila. Se hranesc cu organisme vii sau moarte, exact ca animalele. Nu au nici radacina, nici tulpina, nici frunze si nici flori si se reproduc într-un mod specific. Exista peste 100.000 de specii de ciuperci.

Oriunde în lume unde viata este posibila, se gasesc ciuperci. Acestea traiesc pe animale vii sau moarte, pe plante, în aer, pe sol si în apa, foarte multe dintre acestea fiind însa atât de mici încât nu se pot observa cu ochiul liber. Din aceasta cauza ciupercile se împart în ciuperci superioare (buretii) si ciuperci inferioare (mucegaiul, drojdia de bere). Pe lânga aceasta împartire, ciupercile se grupeaza în patru clase:

- Arhimicete-ciuperci microscopice si parazite

- Zigomicete-ciuperci de obicei saprofite

- Ascomicete- ciuperci saprofite sau parazite

- Bazidomicete-ciuperci superioare

1. Arhimicetele

In aceasta clasa se gasesc ciupercile cele mai primitive si mai simple, lipsite de miceliu. Au aparatul alcatuit dintr-un gimnoplast sau plasmodiu. Sunt ciuperci endoparazite. Se inmultesc prin zoospori sau spori imobili, care provin din transformarea intregii celule. Inmultirea sexuata se face prin izogamie.Din aceasta clasa fac parte ciupercile care produc insemnate pagube culturilor de cartof, varza, plante furajere etc.

2. Zigometice

Cuprinde ciuperci care au talul unicelular, polinucleat, simplu sau ramificat, in care caz se numeste sifonoplast. Cele mai multe si in acelasi timp cele mai daunatoare, sunt endoparazite. Unele Ficomicete sunt saprofite. Inmultirea asexuata se face prin spori la cele inferioare sau prin conidii, care in realitate sunt zoospori caduci.

3. Ascomicetele

Se caracterizeaza printr-un aparat vegetativ bine dezvoltat. Majoritatea ciupercilor din aceasta clasa au un tal filamentos, miceliu fiind alcatuit din hife pluricelulare, adeseori ramificate, izolate sau anastomozate. Inmultirea asexuata se face prin diferite feluri de spori: conidii, picnospori, etc.

Ciupercile sunt organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare, microscopice sau macroscopice. Corpul este alcatuit din celule multinucleate, numite hife, care formeaza un miceliu. De asemenea, ele prezinta un perete celular de natura chitinoasa, sau (rar) celuzoica, în citoplasma existând glicogen si picaturi de ulei. Ciupercile nu au clorofila, din aceasta rezultând o nutritie heterotrofa, fie saprofita, fie parazita.

Alcatuirea

Ciupercile se împart, dupa cum am mai spus, în ciuperci superioare si ciuperci inferioare.

Mânatarca (numita ‘hrib’ sau ‘pitarca’)- Boletus edulis este o ciuperca superioara tipica. Este alcatuita dintr-un picior si o palarie carnoasa. Sub aceasta palarie, lamele roz sau închise la culoare sunt dispuse în raze. Piciorul si palaria constituie un întreg, carpoforul, care este partea vizibila a ciupercii. În afara de acesta, ciuperca desfasoara sub pamânt o retea de filamente subtiri si fragile-miceliul.

Miceliul joaca rolul unei radacini: extrage din sol si din resturi vegetale apa si alimentele de care ciuperca are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, niste structuri delicate cu pereti subtiri, care contin protoplasma. Hifele cresc foarte repede în lemn, sol sau în orice suprafata care asigura hrana ciupercilor.

Ciupercile inferioare sunt foarte diferite. Ele nu au carpofor, ci se compun numai din miceliu. Cele mai cunoscute sunt ciupercile de mucegai, care se dezvolta pe mâncare, si drojdia de bere, folosita la fabricarea berii sau a pâinii.

Hranirea

Deoarece ciupercile nu au clorofila în componenta lor, ele nu îsi pot produce propria hrana. Din aceasta cauza ele se hranesc cu ceea ce se numeste hrana organica, adica hrana ce a fost preparata în prealabil de o planta sau un animal viu. Ciupercile folosesc enzime pentru a transforma hrana într-un lichid. Nutrientii lichizi sunt apoi absorbiti în ciuperca si folositi pentru a furniza energie. Cipercile saprofite sunt cele care traiesc pe plante si animale moarte. Ciupercile parazite sunt cele care se hranesc folosind plante sau animale vii, ca Plasmopara viticola, care ataca via.

Reproducere

Buretele de câmp este un bun exempu pentru întelegerea reproducerii ciupercilor superioare, sau bazidomicete. Ciupercile prezinta alternanta de generatii: gametofitica si sporofitica, din care predomina faza diploida, adica generatia sporofitica. Carpoforul ciupercilor(piciorul si palaria) constituie un fel de fruct; lamelele palariei produc nenumarate celule microscopice, sporii, granule foarte fine, invizibile pentru ochiul liber. Acesti spori se desprind de palarie, cad pe sol, germineaza si produc un nou miceliu.

Acesta creste putin câte putin; se asociaza cu un alt miceliu si formeaza un nou carpofor, adica o noua ciuperca. Miceliul ciupercilor poate trai si se poate dezvolta timp îndelungat, atingând uneori o marime exagerata. Ciupercile inferioare, care nu au carpofor, îsi au sporii direct pe miceliu.

Ciupercile au forme variate. Unele, cum sunt mânatarcile, nu au lamele sub palarie, ci pe o suprafata care seamana cu un burete, alcatuita din tuburi minuscule. Extremitatea acestor tuburi prezinta mici orificii, numite pori; în aceste orificii se formeaza sporii necesari pentru reproducere. Zbârciogii au forma foarte speciala; o palarie de forma ciudata, ciuruita de alveole. Daca unele ciuperci, cum sunt mânatarcile sunt delicioase la consum, altele sunt veninoase si toxice- ca muscarita (Amanita muscaria)- sau chiar mortale, cum este ciuperca alba(Amanita phalloides).

Importanta

Multe ciuperci au un rol benefic în natura. Pentru a se dezvolta, ele absorb substantele nutritive din frunzele moarte si resturile lemnoase adunate pe sol; astfel, ele contribuie la descompunerea si dezagregarea acestor elemente vegetale care, fara actiunea ciupercilor,