Determinismul Genetic al Culorii Ochilor

Toate trăsăturile morfologice, biochimice și comportamentale ale unui individ uman sunt genetic determinate. Această determinare se subordonează mai multor situații.

Două gene alele, una dominantă (A) și cealaltă recesivă (a) aflate în raport de dominanță completă sau semidominanță situate într-un locus pe cromozomii omologi determină variații ale aceluiași caracter: culoarea ochilor, culoarea părului, tipul morfologic al firului de păr, Rh-ul, caracterul fiind monogenic.

În altă situație există mai multe gene subordonate unui anumit locus, care determină variații ale aceluiași caracter în fenomenul de polialelie, întâlnit în cazul eredității grupelor sangvine, caracterul fiind poligenic.

Mai există situația în care exprimarea unui caracter fenotipic se produce datorită interacțiunii între mai multe gene nealele: talia, greutatea corporală, culoarea pielii, temperamentul, inteligența, imunitatea.

Genomul uman:

• Prin cariotip se intelege dispunerea sistematizata pe grupe a fiecarui cromozom, functie de marimea si forma sa, dintr-o singura celula a unui individ sau specie

• Cariotipul unei specii reprezintă numărul de cromozomi prezenţi în nucleul celulelor somatice. Pt stabilirea cariotipului unei specii se fac măsurători care au în vedere: a. lungimea relativă a cromozomului (lungimea fiecărui cromozom raportată la lungimea totală a complementului haploid normal exprimată înn procente); b. raportul braţelor cromozomiale (raportul braţ lung/braţ scurt); c. indexul centromeric (raportul dintre braţul scurt şi lungimea totală a cromozomului exprimat în procente).

Cariotipul uman normal determină transmiterea unor caractere umane normale, cum ar fi: grupele sanguine, culoarea ochilor, determinismul genetic al sexelor, culoarea părului, înălţimea indivizilor, relieful degetelor şi a palmei, pigmentaţia pielii, etc.

Johann Gregor Mendel:

• Johann Gregor Mendel (n. 20 iulie 1822 — d. 6 ianuarie 1884) a fost călugăr augustinian și cercetător științific, cunoscut ca fondator al geneticii.

Mendel, cunoscut ca „tatăl geneticii moderne”, a fost îndrumat de ambii săi profesori de la universitate și de colegii de la mănăstire să studieze variația plantelor, executându-și cercetările în grădina mănăstirii. Între 1856-1863 a cultivat și a studiat plante de mazăre, experiențele sale ducând la generalizările ce ulterior au devenit cunoscute ca „Legile eredității ale lui Mendel”:

1-prima lege:legea uniformității hibrizilor în prima generație (F1) . Fiecare caracter al unui organism este controlat de o pereche de gene, numite alele.