Digestia la nivelul intestinului subțire

Miscarile de la nivelul intestinului subtire sunt: contractii de amestec si contractii propulsive. Totusi, miscarile intestinului subtire determina, în proportii diferite, atât amestec, cât si propulsie.

Contractiile de amestec (contractiile segmentare). Când o portiune a intestinului subtire este destinsa de chim, întinderea peretilor intestinali determina aparitia în lungul intestinului a unor contractii concentrice localizate, separate prin anumite intervale. Latimea unui asemenea inel de contractie este de aproximativ 1 cm, astfel încât fiecare set de contractii determina segmentarea intestinului subtire, împartindu-1 în segmente spatiate. Când un set de contractii segmentare se relaxeaza, începe un nou set, dar aceste contractii apar în punctele situate la jumatatea distantei dintre contractiile precedente. Aceste contractii fragmenteaza chimul de 8 - 12 ori pe minut, în felul acesta determinând amestecarea progresiva a particulelor alimentare solide cu secretiile din intestinul subtire. Frecventa maxima a contractiilor segmentare ale intestinului subtire este determinata de frecventa undelor lente din peretele intestinal (12 pe minut în duoden si jejun proximal, 8 - 9 în ileonul terminal).

Miscarile de propulsie. Chimul este propulsat la acest nivel de undele peristaltice, care apar în orice parte a intestinului subtire si se deplaseaza în directie anala cu o viteza de 0,5 - 2 cm/secunda, mult mai rapid în intestinul proximal si mai lent în intestinul terminal. Totusi, ele sunt în mod normal foarte slabe si de obicei se sting dupa ce traverseaza 3-5 cm, astfel încât deplasarea chimului se face cu aproximativ 1 cm/secunda, ceea ce înseamna ca timpul necesar chimului pentru a trece de la pilor pâna la valva ileocecala este de 3 - 5 ore.

Secretia biliara. Bila este necesara pentru digestia si absorbtia lipidelor si pentru "unor substante insolubile în apa cum sunt colesterolul si bilirubina (fig. 111). Este formata de catre hepatocite si celulele ductale ce marginesc duetele biliare, în cantitate de 250 - 1100 ml/zi. Este secretata continuu si depozitata în vezica biliara în timpul perioadelor nterdigestive. Se elibereaza în duoden în timpul perioadelor digestive numai dupa ce himul a declansat secretia de colecistokinina, care produce relaxarea sfincterului Oddi si contractia vezicii biliare.

Secretiile intestinului subtire contin: 1. Mucus, cu rol de protectie a mucoasei intestinale împotriva agresiunii HC1, secretat de glandele Briinner din duoden si de celule speciale, aflate în epiteliul intestinal si în criptele Lieberkiihn. 2. Enzime asociate cu microvilii celulelor epîteliale intestinale, care nu sunt secretate în lumenul intestinal: peptidaze, dizaharidaze (în numar de patru: maltaza, izomaltaza, zaharaza si lactaza) si lipaza; ele îsi exercita rolurile în timpul procesului de absorbtie intestinala. 3. Apa si electroliti secretati de celulele epiteliale intestinale.

Absorbtia intestinala se realizeaza prin mai multe mecanisme, în functie de substanta absorbita.

Glucidele. Cele trei glucide majore ale dietei sunt dizaharidele - sucroza si lactoza - si polizaharidul amidon, fie sub forma de amilopectina, fie sub forma de amiloza. Celuloza un alt polizaharid vegetal, prezent în dieta în cantitati mari, nu poate fi digerat, deoarece în tractul gastrointestinal uman nu exista enzime care sa o digere. Aportul de glucide este de 250 - 800 g/zi, care reprezinta 50 - 60% din dieta. Pentru a fi absorbite din tractul gastrointestinal, glucidele trebuie digerate pâna la stadiul de monozaharide. Digestia amidonului, începuta în cavitatea bucala, sub actiunea a amilazei salivare, are loc în cea mai mare parte în intestinul subtire, sub actiunea a amilazei pancreatice (care degradeaza glucidele pâna la stadiul de oligozaharide) si sub actiunea dizaharidazelor (maltaza, sucraza, lactaza) de la nivelul marginii în perie a celulelor epiteliale intestinale (care transforma oligozaharidele în monozaharide).