Economia de materiale și reducerea deșeurilor

Economiile industriale de astăzi au fost bazate pe consumuri mari de materiale si energie, iar dezvoltarea economică a natiunilor a fost deseori apreciată în functie de cantitatea de materii prime consumate. Un kilogram de otel poate fi folosit la o constructie care durează cîteva sute de ani sau la fabricarea unor cutii de tablă care sunt aruncate la gunoi după o singură folosire.

Extractia si procesarea materiilor prime sunt printre cele mai distructive activităti umane. Industria lemnului ruinează ecosistemele forestiere si transformă copacii în hârtie si în alte produse din lemn, care implică mai multe procese foarte poluante. Mineritul distruge, în mod normal, orice ecosistem sau asezare omenească situate deasupra minelor. Producerea metalelor din minereuri nrcesită cantităti mari de energie si conduce la un nivel ridicat de poluare si deseuri.

Economiile industriale deversează, ca reziduuri, cea mai mare parte a materiilor prime pe care le devorează. Aceasta creează, în prezent, probleme mari la depozitarea deseurilor. Pe măsură ce a iesit la lumină modul neglijent si iresponsabil în care a fost abordată aruncarea deseurilor, cel mai vizibil simptom al proliferării consumului de materiale – criza gunoaielor – a generat dezbateri politice aprinse în toate tările lumii.

Desi acestui simptom i se dă atentie, politicienii rareori găsesc diagnosticul bolii: o economie globală construită pe o folosire ineficientă a materiilor prime si a energiei. Ca rezultat, reteta uzuală – dezvoltarea unor tehnologii avansate de procesare a deseurilor – nu face decât să permită bolii să avanseze în mod necontrolat.

Încercările oamenilor din întreaga lume de a găsi solutii alternative la aceste probleme legate de deseuri au condus la conturarea posibilitătii de a folosi „materiale usoare”. Principiul de functionare este eficienta – satisfacerea nevoilor umane cu cît mai putine materiale dintre cele mai adecvate avute la dispozitie.

Materialele si mediul ambiant

Folosirea de materii prime de către societatea umană – cu exceptia notabilă a lemnului – a fost, practic, nesemnificativă pînă la dezvoltarea economiilor industriale moderne.

De atunci, extinderea utilizării lor a cunoscut un ritm exploziv, în mod deosebit cea a mineralelor. Productia si consumul de materii prime pe cap de locuitor de către tările industrializate a continuat să crească.

Noile industrii care înregistrează o crestere rapidă – realizând computere, produse farmaceutice si bunuri ce integrează tehnologii de vârf, printre altele – participă într-o proportie tot mai mare la produsul economic global. Materiile prime sunt necesare, în cea mai mare parte, pentru a le înlocui pe cele consumate si, mai putin, pentru construirea de noi infrastructuri în tările puternic industrializate. Ca rezultat, materiile prime sunt utilizate, acum, pentru a satisface cererile imediate ale consumatorilor.

Diferentele dintre tările dezvoltate si cele în curs de dezvoltare sunt încă si mai dramatice. Consumul mediu de otel pentru un japonez este de 9 ori mai mare decît pentru un chinez, iar americanii folosesc de 4 ori mai mult otel si de 23 de ori mai mult aluminiu decît vecinii lor, mexicanii.

Pericolul primar al unor niveluri atît de ridicate ale consumului rezidă atît în epuizarea resurselor cît si în degradarea continuă a mediului ambiant datorită extractiei si procesării acestor materii prime. Un exemplu instructiv îl oferă petrolul: desi epuizarea rezervelor de petrol este mai usor de imaginat decât a altor materii prime, ea va fi precedată de cresterea nivelului de dioxid de carbon în atmosferă, care va conduce, probabil, la un cost prohibitiv al arderii lui datorită necesitătii prevederii unor tehnologii de reducere a poluării atmosferei.