Epurarea Biologică a Apelor Uzate

EPURAREA BIOLOGICĂ A APELOR UZATE

Cea de-a doua fază de epurare a apelor uzate este cunoscută sub denumirea de epurare biologică.

În prezent, realizarea ei a devenit necesară, aproape în toate stațiile de epurare, datorită numărului mare de industrii și creșterii numărului populației la orașe.

Epurarea biologica se efectuează prin construcții și instalații de:

- epurare biologică naturașă: câmpuri de irigare și filtrare, iazuri de stabilizare etc

- epurarea biologică artificială: filtre biologice, bazine cu nămol activ etc.

Epurarea mecanică este obligatorie înaintea epurării biologice, având ca scop îndepărtarea materialelor solide în suspensie, decantabile, deoarece, treapta a douya de epurare are ca sarcină principală, îndepărtarea materiilor dizolvate și coloidale.

Fig.1. Statie de epurare a apei

Procesul de epurare biologică este un proces complex, penrtu dezvoltarea acestuia intervin o serie de factori. Astfel, în momentul când apa uzată întâlnește o suprafață adecvată, pe suprafața de separație dintre apa uzată și cea de contact se dezvoltă bacterii și alte multe microorganisme. Acestea dau naștere la membrane biologice și la flocoane biologice, în care se dezvoltă microorganisme unicelulare sau complexe, constituind biomasa, acestea transformă materiile solide din apa uzată, ia energia sau hrana necesară membranei sau flocoanelor, pentru întreținerea și dezvoltarea lor, transferă înapoiîn apa uzată, produsele finale ale descompunerii și în final, se transformă în materii solide, separabile pin decantare.

Pentru ca organismele să dezvolte o activitate maximă, biomasa trebuie să fie alimentată ritmic și în cantități suficiente. Activitatea microorganismelor este mai intensă atunci când au cantități mai mari de materii organice, de aceea, activitatea acestora este mai intensă în straturile superioare, decât în cele inferioare. În procesul de transformare, cea mai mare parte a materiilor minerale necesare este adusă de apele uzate, în general fosforul si azotul sunt în cantităși insuficiente, astfel că, se recurge la completarea lor artificială.

Procesul de apurare poate fi prejudiciat prin dezvoltarea peste măsură a biomasei, astfel, prin îngroșarea membranei sau prin mărirea volumului de flocoane, scade atât capacitatea de oxidare, cât și gradul de epurare a apelor uzate. Menținerea biomasei în limitele normale se realizează prin evacuarea acesteia, la filtrele biologice se evacuează, în permanență, o parte din membrană, care se desprinde de pe startul filtrant, în timp ce, la bazinele cu nămol activ, se evacuează o parte din flocoane. Biomasa evacuată sub forma de materii solide în suspensie, separabile prin decantare, este reținută în decantoarele secundare, de unde, prin intermediul decantoarelor primare, ajunge în rezervoarele de fermentare a nămolului.

Cei mai importanți factori de care depinde epurarea biologică sunt:

- temperatura

- oxigenul

- încărcarea organică și hidraulică

- timpul de traversare a instalației

- diverse organisme

Temperatura apelor uzate este apropiată de cea a apelor de alimentare, dacă nu intervin ape uzate industriale, cu temperaturi diferite de cele ale apelor uzate orășenești, ape subterane etc. La schimbările de temperatură, datorită introducerii în rețea a unor ape cu temperaturi diferite de cele normale, procesul de epurare se desfășoară în condiții normale, însă, cu unele scăderi ale eficienței.

Cea mai evidentă și semnificativă influență a temperaturii apelor uzate se manifestă pe câmpurile de irigare și filtrare, deoarece căldura se pierde foarte repede.

Oxigenul este necesar atât apelor uzate, cât și biomasei. Numai o parte foarte mică din oxigen adus de aerul care pătrunde în filtrele biologice sau în bazinele cu nămol activ este folosit în acestea, de aceea, aerarea trebuie să fie foarte puternică și asigurată continuu, orice întrerupere putând prejudicia procesul de epurare.