Fauna și flora brăilei

Din punct de vedere geografic Parcul Natural Balta Mică a Brăilei se încadrează în zona a IV-a a cursului românesc al Dunării. Rămăşiţă a uneia dintre cele mai întinse zone inundabile - Balta Brăilei, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei reprezintă o mărturie vie a ceea ce a fost doar cu câteva decenii în urmă lunca inundabilă a Dunării.

Parcul Natural Balta Mică a Brăilei este situat în lunca cu regim natural de inundaţie a fluviului Dunărea, între Vadu Oii şi municipiul Brăila, ecoregiunea României nr. 20, fiind delimitat astfel:

- la sud: ramificaţia Dunării în cele două braţe (la 3 km de Vadu Oii), Dunărea Navigabilă (lat. 44°45’16.02’’);

- la est: braţul Valciu de la km 237 pana la km 197, Dunărea navigabilă de la km 197 la km 186 (long. 27°59’55.23’’) braţul Cravia (Bratusca sau Dunărea Veche) de la km 186 până unde se întalneşte cu Dunărea navigabilă (km 174);

- la nord: confluenţa braţului Arapu, Cravia şi Dunărea Navigabilă (km174 lat.45°14a10.36"N)

- la vest: Dunărea navigabilă de la km 232 până la 216 (long. 27°49’12.08’’E), braţul Pasca de la km 216 la 209, Dunărea navigabilă km 209 până la km 197,braţul Calia de la km 197 până la 180 şi braţul Arapu de la km 180 până la km 174.

Tot ce crease aici natura în secole de evoluţie a fost fulgerator distrus prin îndiguirile, desecările şi defriţările din deceniile 6 şi 7 ale secolului trecut. Astfel zona umedă s-a redus de 5 ori, la cele 17.529 ha protejate în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, suprafaţa care reprezintă 11% din fosta Baltă a Brailei şi 0,5% din fosta Luncă Inferioară a Dunării (segmentul fluviului de la Silistra până la confluenţa cu Prutul).

În trecut, la ape mari vasele pescăriei circulau pe canalul Filipoiu, astăzi sunt undeva în mijlocul Insulei Mari a Brăilei.

Dacă nu ar fi avut loc îndiguirile, la Brăila ar fi existat un bogat potenţial pentru turism, vânătoare şi pescuit sportiv pe 149 mii ha.

Parcul integrează deci toate cele 10 ostroave situate între braţele Dunării: O. Vărsătura, O. Popa, O. Cracanel ( Chiciul), O.Orbul, O. Calia (Lupului), O.Fundu Mare, O. Arapu, precum şi braţele adiacente ale Dunării.

Se poate spune că este o deltă interioară pe traseul inferior la Dunării de Jos.

CAI DE ACCES către Insulă

-Din Brăila, se traversează fluviul Dunărea pe la trecere bac Stanca, DC50 (magistrală ce traversează Insula Mare a Brăilei) până în Localitatea Măraşu, de unde se trece cu bacul braţul Valciu;

- Din Brăila, DJ 212 până în localitatea Stăncuţa de unde se poate traversa Dunărea către ostroavele din zona sudică.

- pe apă accesul este posibil în orice punct al ariei protejate.

VALORI NATURALE PROTEJATE

În ciuda modificărilor survenite atât în structura sistemelor ecologice integratoare cât şi la nivelul ei, Balta Mică a Brăilei conservă importante valori ecologice, fiind o importantă componentă a Sistemului Dunării Inferioare, situată în amonte de Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

Este singura zonă rămasă în regim hidrologic natural (zona inundabilă), după îndiguirea, în proporţie de cca.75%, a fostei Bălţi a Brăilei şi crearea incintei agricole Insula Mare a Brăilei.

Datorită atributelor sale – zona umeda în regim hidrologic natural, complex de ecosisteme în diferite stadii succesionale şi zona tampon, Balta Mică a Brăilei reprezintă un sistem de referinţă a fostei delte interioare şi bază pentru reconstucţia ecologică în Sistemul Dunării Inferioare.

Din suprafaţa totală, cca 53,6% o ocupă pădurile aluviale, 6% păşunile, 12,84% zonele umede si 27, 5% lacurile (iezere,bălţi).

Jumătate din ecosistemele identificate - bălti şi păduri specifice de luncă inundabilă, sunt naturale, aceasta zonă conservând în cea mai mare parte structura şi funcţiile vechii Bălţi a Brăilei din anii ’50 .

Acestea sunt totodată habitate naturale de interes comunitar faţă de care s-au stabilit priorităţi de conservare.

Habitate de interes comunitar identificate pe teritoriul parcului:

Cod conform Directivei Habitate (92/43/CEE)

Denumire

91EO Păduri aluviale de Alnus glutinosa, Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)

91FO Păduri mixte riverane de Quercus robur, Ulmus laevis şi Ulmus minor, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia (Ulmenion minoris)

92DO Şleauri riverane şi galerii mixte (Nerio tamaricetea şi Securinegion tinctoriae)

92AO Galerii de Salix alba şi Populus alba

3270 Canale cu maluri aluviale cu vegetaţie de Chenopodion rubri p.p. Bidention p.p.

6440 Mlaştini aluviale de-a lungul văii Dunării cu vegetaţie de Cnidion dubii

3150 Lacuri naturale eutrofe cu vegetaţie de Magnopotamion sau Hydrocarition

6410 Mlaştini cu vegetaţie de Molinia sau soluri luto-argiloase (Molinia Caerulae)

6510 Păşuni umede (depresiuni mlăştinoase) cu vegetaţie de Alopecurus pratensis şi Sanguisorba officinalis)