Functiiile Neexcretorii ale Rinichilor

Domeniu: Biologie

Conține 1 fișier: docx

Pagini : 11 în total

Cuvinte : 2040

Mărime: 313.05KB (arhivat)

Publicat de: Faust Stănescu

Puncte necesare: 6

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA Facultatea de Biologie şi Geologie

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

1. Rinichii. Localizare 3
1.1. Raporturile rinichilor 3
1.2. Dimensiuni. Formă 3
1.3. Structura macroscopică 4
1.4. Structura microscopică 5
2. Funcţiile rinichilor 6
2.1. Funcţiile excretorii 6
2.2. Funcţiile neexcretorii 7
2.2.1. Filtrarea, transportul şi metabolismul proteinelor 7
2.2.2. Vitamina D 7
2.2.3. Prostaglandinele 8
2.2.4. Sistemul renină-angiotensină-aldosteron (RAA) 8
2.2.5. Eritropoieza 9
3. Afecţiuni ale rinichilor 9
4. Concluzii 10
Bibliografie 11

Extras din referat

1. Rinichii. Localizare

Rinichii sunt în număr de doi, situaţi în cavitatea abdominală, spre partea posterioară a acesteia, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale. (Wilson şi Waugh, 1996)

Se află în dreptul vertebrelor a douăsprezecea toracală până la cea de-a treia lombară. Rinichiul drept este mai mic decât rinichiul stâng, prbabil datorită prezenţei ficatului care ocupă un spaţiu mai mare. (Moore şi Agur, 2007) Culoarea lor este brun-roşietică, dar se poate modifica ȋn unele cazuri patologice.

1.1. Raporturile rinichilor

Datorită dispunerii rinichilor de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, fiecare este ȋn relaţie cu grupuri diferite de structuri.

Rinichiul drept Superior glanda suprarenala dreapta

Anterior lobul drept al ficatului, duodenul, curbura formată la nivelul regiunii dintre colonul ascendant şi transvers

Posterior diafragma, muşchii peretelui abdominal posterior

Rinichiul stâng Superior glanda suprarenală stângă

Anterior splina, stomacul, pancreasul, jejunul, curbura formată la nivelul regiunii dintre colonel transvers si descendent

Posterior diafragma, muschii peretelui abdominal posterior

(Wilson şi Waugh, 1996)

1.2. Dimensiuni. Formă

Dimensiunile şi greutatea rinichilor variază ȋn funcţie de vârstă şi de starea funcţională a acestora.

lungime lăţime grosime

la nou-născut 4 - 5 cm 2 – 2,5 cm 2 cm

la 5 ani 6 - 7 cm 3 – 4 cm 1,5 – 2 cm

la adult 10 – 12 cm 5 – 6 cm 3 cm

(Papilian, 2001)

Greutate

la nou-născut 10 – 12 g

la 5 ani 35 – 45 g

la 15 ani 100 – 120 g

la adult 115 – 150 g

(Papilian, 2001)

La femei rinichii sunt mai mici decăt la bărbaţi. La batrâni, rinichii suferă un process de atrofiere.

Forma rinichilor este asemănătoare cu cea a unui bob de fasole. La nou-născuţi ȋnsă, sunt rotunjiţi, ovoidali.

Rinichii prezintă o faţă anterioară convexă şi o faţă posterioară plană. Extremităţile superioară şi inferioară sunt rotunjite. Au o margine laterală convexă şi o margine mediană concavă pe care se găseşte hilul renal (regiunea prin care vasele limfatice, vasele sangvine şi nervii intră ȋn rinichi). (Papilian, 2001)

1.3. Structura macroscopică

Se pot distinge trei zone de ţesut dacă privim o secţiune longitudinală a rinichiului:

1) Capsula fibroasă

Este o membrane translucidă, subţire, care ȋnconjoară rinichiul şi pătrunde ȋn interiorul acestuia la nivelul hilului renal, unde se continuă cu tunica fibroasă a calicelor.

2) Cortexul renal

Este stratul de ţesut aflat imediat sub capsula fibroasă şi ȋntre piramidele renale.

3) Medulara

Stratul cel mai intern de ţesut, care formează piramidele renale, piramide Malpighi. Acestea sunt ȋn număr de 7-14 pentru fiecare rinichi, au vârful (papila renală) orientat spre hil şi baza spre partea convexă a rinichiului. (Wilson şi Waugh, 1996)

Bibliografie

Champe C. P., Harvey A. R., Ferrier R. D., 2010, Biochimie ilustrată, Ediţia a IV- a, Ed. Medicală Callisto

Dumitru I. F., Hormonii: structură chimică, biosinteză şi aspect ale acţiunii lor fiziologice şi biochimice, 1970, Ed. Centrul de multiplicare al Universităţii, Bucureşti

Dunn M. J., Menè P., Vascular, glomerular and tubular effects of angiotensin II, kinins and prostaglandins, în The kidney: physiology and patophysiology, Vol I, 2nd edition, 1992, Ed. Raven Press, United States of America, cap. 34, p. 1205-1249

Hall J. E., Brands M. W., The rennin-angiotensin-aldosterone system: renal mechanisms and circulatory homeostasis, în The kidney: physiology and patophysiology, Vol II, 2nd edition, 1992, Ed. Raven Press, United States of America, cap. 40, p. 1411-1455

Maack T. C., Park H. C., Camargo M. J. F., Renal filtration, transport and metabolism of proteins, în The kidney: physiology and patophysiology, Vol II, 2nd edition, 1992, Ed. Raven Press, United States of America, cap 88, p. 3005-3039

Moore K. L., Agur A. M. R., 2007, Essential clinical anatomy, 3rd edition, Ed. Lippincott Williams & Walkins, United States of America

Papilian V., 2001, Anatomia omului. Splanhnologia, Vol. II, Ed. Bic All, Bucureşti

Popescu M. V., Păuşescu E., Prostaglandinele în biologie, 1981, Ed. Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti

Spivak L. J., Watson A. J., Hematopoesis and the kidney, în The kidney: physiology and patophysiology, Vol II, 2nd edition, 1992, Ed. Raven Press, United States of America, cap 42, p. 1505-1553

Tămaş V., Boitor I., Hormonii si funcţiile lor biochimice, 1977, Ed. Ceres, Bucureşti

Wilson J. W. K., Waugh A., 1996, Anatomy and Physiology in Health and Illness, 8th edition, Ed. Churchill Livingstone, Hong Kong