Importanța deosebită a apei în organismul uman

In anul 450 i.e.n., grecii antici considerau ca materia este alcatuita din patru elemente: pamant, apa, aer si foc. Aceasta teorie, sustinuta si de Aristotel, a fost desfiintata mai tariu, de diferiti oameni de stiinta.

In anul 1781, fizicianul englez, Henry Cavendish a demonstrat ca apa se formeaza in urma exploziei unui amestec de hidrogen si oxigen, cu ajutorul scanteii electrice. Cavendish este recunoscut pentru descoperirea si descrierea proprietatilor hidrogenului si a statutului sau de element constitutiv in apa.

Doi ani mai tarziu, fizicianul si chimistul Antoine Lavoisier, a demonstrat, in urma experimentelor sale ca apa este compusa din doua elemente, oxigen si hidrogen, descoperire care avea sa contrazica afirmatia lui Aristotel cum ca apa ar fi fost un element. Aceasta descoperire a lui Lavoisier a fost publicata in anul 1789, in cartea sa intitulata Tratatul Elementar de Chimie.

Exploratorul prusac Alexander von Humboldt si chimistul si fizicianul francez Joseph-Louis Gay-Lussac, au aratat ca apa este constituita din doua volume de hidrogen si un volum de apa.

In randul oamenilor de rand s-a inradacinat o expresie devenita aproape cliseu: ,,Apa este viata”. Cu toate acestea, aceasta expresie este probabil cel mai puternic adevar. Daca, din punct de vedere geografic, Pamantul este 2/3 apa, si stiinta sustine ca organismul uman este 70% apa, atunci este de la sine inteles ca fara apa nu ar exista viata.

Apa este cea mai intalnita substanta de pe paneta noastra, formand unul dintre invelisurile acestuia, hidrosfera. Pe Pamant, apa se gaseste in cele trei forme ale sale de agregare: gazoasa, lichida si solida.

In atmosfera apa se gaseste in stare gazoasa formand aburii, norii. Tot in forma sa de vapori, apa se mai gaseste in aer, determinand umiditatea acestuia.

In stare lichida, apa se intalneste in natura sub forma de apa sarata, in mari si oceane, si sub forma de apa dulce, in ape curgatoare si statatoare, in precipitatii lichide și in panzele freatice sau subterane.

Acolo unde temperatura aerului coboara sub 0 grade, apa se gaseste in starea ei solida si o intalnim sub forma de ghetari, de calote polare, de aisberguri, de zapada, de gheata si de ninsoare.

Apa este intr-o continua miscare si transformare, trecand prin toate cele trei forme ale sale. Acest fenoment este cunoscut sub numele de ciclul apei sau circuitul apei in natura, si reprezinta obiect de studiu pentru meteorologi si hidrologi.

2

https://www.eduvolt.ro/forme-de-agregare-ale-substanei-transformri-de-faz-dim.-1100x800-mm/

Apa potabila, apa care este buna pentru baut, se gaseste astazi in centre comerciale sub denumirea de apa minerala. Termenul de ,,apa minerala” a suferit in timp, mutatii, conditionate de modul de utilizare a acesteia, care, dintr-un produs cu proprietati curative, s-a transformat intr-un produs preponderent alimentar. Termenul de „apa minerala naturala” revine de acum incolo exclusiv apelor minerale imbuteliate, in definirea cărora devin prioritare criteriile privind originea, puritatea, compozitia si constanta acesteia in timp, precum si conditiile de imbuteliere.

Conform HG 1020/2005, apa minerala a cunoscut urmatoarea definitie:

1. ”Apa minerala naturala” este apa pura din punct de vedere microbiologic, care isi are originea intr-o panza freatica sau intr-un zacamant acvifer subteran si care provine dintr-o sursa exploatata prin una sau mai multe emergente naturale sau foraje.

Apa minerala naturala poate fi distinsa clar de apa de baut obisnuita prin urmatoarele:

a) prin natura sa, caracterizata prin componentii sai minerali, oligoelemente sau alti constituenti si, dupa caz, prin anumite efecte;

b) prin puritatea sa originara;

c) ambele caracteristici fiind mentinute intacte datorita originii subterane a apei de acest tip, care a fost protejata impotriva tuturor riscurilor de poluare;

2. Caracteristicile mentionate la punctul 1, care pot conferi apei minerale naturale proprietati favorabile pentru sanatate, trebuie să fi fost evaluate:

a) din urmatoarele puncte de vedere:

i) geologic si hidrologic;

ii) fizic, chimic si fizico-chimic;

iii) microbiologic;

iv) farmacologic, fiziologic si clinic, daca este necesar;

b) conform criteriilor referitoare la metodologia de cercetare;

c) conform metodelor stiintifice aprobate de autoritatea competenta.