Legile lui Mendel

Gregor Mendel

Gregor Mendel a studiat transmiterea caracterelor ereditare de la organismele parentale la progenituri si a stabilit o serie de legi, denumite Legile lui Mendel.

Observatiile sale au fost publicate in 1865 si 1866 ("Experiments on Plant Hybridization"), initial fiind foarte controversate si au fost redescoperite si valorificate in 1900, devenind o parte esentiala a geneticii clasice.

Prima lege a lui Mendel(-1-)

Aceasta lege a fost stabilita prin urmarirea rezultatelor incrucisarii intre indivizi care difera printr-un singur caracter. Contine patru observatii majore:

Diferite variante ale unei gene sunt responsabile de variatii ale caracterelor mostenite. Apare astfel conceptul de gene alele. Alelele sunt versiuni diferite ale unei gene, care codifica acelasi caracter fenotipic. De exemplu, fiecare om are o gena care controleaza culoarea ochilor, dar exista variante ale acestei gene ce determina culori diferite ale ochiului, eg. albastru, verde, caprui, etc.

Pentru fiecare caracteristica, un organism mosteneste doua gene, cate una de la fiecare parinte. Fiecare gamet contine o alela astfel incat, in momentul fecundarii, zigotul va avea pentru fiecare caracter o alela de la mama si una de la tata.

Prima lege a lui Mendel (-2-)

Daca cele doua alele sunt diferite, doar una dintre acestea (alela dominanta) se va exprima si va determina aparitia unui carcter fenotipic. Astazi se stie ca fenomenul este de fapt mai complex si exista abateri de la aceasta regula, cum ar fi fenomenele de codominanta (in cazul grupelor sangvine) sau dominanta incompleta (in cazul plantei Mirabilis jalapa).

Cele doua alele din genomul unei celule somatice segrega in timpul producerii gametilor, fiecare gamet primind o singura alela a unei gene.

A doua lege a lui Mendel

Legea segregarii independente a perechilor de caractereAceasta lege a fost elaborata in urma studiului incrucisarii intre organisme diferite intre ele prin doua cupluri de caractere (dihibridare).

Se sustine faptul ca mostenirea unui caracter nu influenteaza mostenirea altui caracter, acestea transmitandu-se independent.

Mendel a observat ca prin incrucisarea organismelor diferite printr-un singur caracter (monohibridare) rezulta intotdeauna un raport de 3:1 intre fenotipurile dominant si recesiv, in generatia doi, iar in cazul incrucisarii organismelor cu doua caractere diferite se obtine o segregare 9:3:3:1.

Concluzii

Mendel a tras concluzia ca fiecare organism poarta doua seturi de informatie care determina fenotipul, iar daca cele doua seturi sunt diferite, atunci unul il domina pe celalalt si se exprima. In acest mod, informatia poate fi transmisa generatiilor urmatoare chiar daca fenotipul nu se exprima la parinti.

Exista o serie de abateri de la legile genetice ale lui Mendel, bine cunoscute in ziua de astazi. Printre acestea enumeram: ereditatea genelor mitocondriale sau din cloroplaste (se transmit doar pe linie maternala), penetranta genica, codominanta, poliploidia, pleiotropia, etc.