Maslin

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Maslin.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 6 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Biologie

Extras din document

Olea europea. Fam. Oleaceea.

Se folosesc doar fructele în diferite tratamente. Era cunoscut încă de pe vremea potopului lui Noe. Este utilizat de egipteni, babilonieni, greci, romani, etc, atât ca aliment cât şi în diferite tratamente în special cosmetice unde era ne lipsit.

Descriere- arbust sau arbore cultivat în regiunea mediteraneană, Asia de Vest, America Centrală şi de Sud, Africa de Sud sau Australia. În România se cultivă în apartamente sau sere. Tulpina înaltă până la 10 m. Lujerii mai mult sau mai puţin muchiaţi, uneori spinoşi, în prima fază păroşi. Frunze lanceolate până la alungit ovate, opuse, întregi, pe faţa inferioară argintiu păroase. Flori albe grupate în panicule, axilare. Înflorire V. Fruct drupă, la început verde, apoi roşie şi la maturitate neagră-albăstrie, cu un sâmbure striat, ovat alungit. Seminţe alungite.

În tradiţia populară: măslinele pisate cu sâmburi cu tot, amestecate cu seu de oaie şi mămăligă caldă se punea la gâtul copiilor bolnavi de gâlci. Frunza şi sâmburii arşi în foc şi pisaţi amestecaţi cu rachiu, se foloseau contra durerilor de măsele. Contra tricofiţiei, se punea o măslină în spuză, se desfăcea, se scotea sâmburele şi se aplica pe leziune. Contra năjitului, se punea o măslină la urechea bolnavă şi se culca peste ea. Scrumul de sâmburi se lua contra diareei. Decoctul sâmburilor pisaţi, amestecaţi cu siminic (Antennaria dioica), se dădea contra diabetului.

În Evul Mediu militarii îşi ungeau rănile cu ulei de măsline. Mamele ungeau pielea copiilor cu ulei de măsline pentru a suporta mai bine frigul iernii. Atleţii, de asemenea îşi ungeau muşchii pentru a le conferi mai multă elasticitate. Aborigenii australieni ca şi fenicienii foloseau tratamentul cu fructe de măslin pentru aşa-numitele boli ale bătrâneţii, manifestate prin dureri „de sub coaste” adică hepatice. Fenicienii, palestinienii, ca şi toate triburile semite (inclusiv ebraice) au dezvoltat medicina bazată pe tratamentul cu măsline şi ulei de măsline de la „emigranţii” asiatici sosiţi din Orientul Mijlociu.

Frunzele de măslin au beneficiat de o mare reputaţia ca febrifuge şi vulnerare. Pentru mâini crăpate se folosea de asemenea uleiul de măsline.

Compoziţie chimică a măslinei: Până nu de mult se ştia că în pulpa de măslină se găsesc numai proteine importante, grăsimi specifice şi zaharuri, asociate unor vitamine şi minerale extrem de necesare organismului. Mulţumită şcolii franceze de medicină din Paris, cercetătorul L. Randoin a dovedit, în urmă cu aproape un secol, că ceea ce numim pulpă de măslină conţine o mulţime de alte elemente necesare organismului uman. Dr. L. Randoin a dovedit că măslinele conţin majoritatea metalelor (mineralelor ) extrem de utile organismului, în cantităţi optime. În 2004, biochimistul scoţian M.T. Fightwhright a descoperit că în măslinele „mai crude” cantitatea de fier este aproape triplă 6,72mg/100g iar Cuprul şi Manganul pot depăşi 3-4 mg/100g, în timp ce Seleniul atinge 0,012mg/100g.

Conţin: apă, vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, D, K, E, F, caroten, săruri minerale, materii azotate, substanţe grase, ulei vegetal, substanţe extractive, sulf, fosfor, cupru, mangan, calciu, fier, magneziu, zinc, azot, clor, protide, lecitine, celuloză, etc. Au conţinut scăzut de zahăr, concentraţia de ulei variind în funcţie de anotimp sau varietatea solului. Conţine de asemenea carbohidraţi cu rol major în funcţii metabolice.

Acţiune farmaceutică: asigură o bună digestie, laxativ, asigură drenajul biliar, purgativ, emolient, antidot al otrăvirilor, colagogă, stimulează funcţionarea ficatului. Detoxifiază şi accelerează procesele intestinale. Activează funcţiile hepatice şi favorizează fluxul biliar. Nivelul crescut al grăsimilor nesaturate permiterea atingerii unei digestibilităţi de 100% faţă de numai 35% pentru alte uleiuri. Curăţă plămânii. Se foloseşte de foarte mult timp pentru efectele sale coleretice şi colagoge (creşte secreţia de fiere şi contracţia vezicii biliare), laxative şi purgative. Are o uşoară acţiune antianemică, antiulceroasă, antialergică şi este bun în caz de afecţiuni ale gingiilor şi pentru sănătatea epidermei. Scade colesterolul. Antioxidant folosit pentru diminuarea tulburărilor cardio-vasculare. Decoctul de frunze creşte debitul urinar şi facilitează reducerea nivelului de uree din sânge. La diabetici pentru vindecarea rănilor se moaie frunze şi se aplică pe răni. Decoctul de frunze ajută de asemenea la supleţea arterelor ajutându-le la dilatare. Uleiul de măsline permite asimilarea calciului mai uşor. Având în vedere raportul optim dintre concentraţiile de calciu, magneziu şi fier, măslina este un veritabil medicament, atât profilactic cât şi terapeutic în orice afecţiune.

Manganul- deşi aflat în cantităţi infime în măsline, manganul acţionează direct asupra absorbţiei intestinale de calciu şi magneziu. Acest proces scade cu 60% riscul la orice tip de îmbolnăvire din cauze ereditare (moştenite), inclusiv cancer sau psihoze.

Zincul- metal mai rar întâlnit în alte fructe, zincul este prezent în măsline în proporţie de 0,081mg/100g. Această cantitate oferă o maximă capacitate de absorbţie a fierului, metalul de bază al globulelor roşii. Zincul regăsit în măsline oferă posibilitatea unei bune funcţionări a măduvei osoase hematogene (producătoare de globule roşii).

Fisiere in arhiva (1):

  • Maslin.doc