Măsuri de prevenire și combatere a bolilor transmisibile de la animale la om. Zoonozele de interes actual

„Sănătatea nu este numai o problemă individuală, ci privește întreaga societate. Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic.” (Schopenhauer)

Păstrarea sănătății și lupta contra bolilor se înscriu printre cele mai vechi preocupări ale omului. De altfel, cuvântul sănătate, care evocă o stare atât de prețioasă fiecărui om, apare frecvent în vorbirea curentă.

Promovarea sănătății este un proces care oferă individului și colectivității posibilitatea de a-și crește controlul asupra determinanților sănătății și, prin aceasta, de a-și îmbunătăți starea de sănătate. În acest sens, pentru îmbunătățirea stării de bine și a sănătății prin prevenirea riscurilor și atenuarea efectelor crizelor, care își au originea la interfața dintre oameni, animale și diferitele medii ale acestora, a luat naștere la nivel global conceptul „One Health”.

,,O singură sănătate” este un concept care a devenit o abordare și, apoi, o mișcare, ce încearcă să explice cum trebuie să procedăm pentru a asigura sănătatea oamenilor, animalelor și a mediului înconjurător. Acest concept are în vedere, pe lângă aspectele legate de stilul de viață și alimentație, faptul că starea de sănătate a mediului și a animalelor influențează starea de sănătate a oamenilor; one health este abordarea sănătății care se concentrează pe interacțiunea dintre oameni, animale și mediu (Miron & Massari, 2019).

Pentru a câștiga lupta cu bolile infecțioase ale secolului XXI, asigurând în același timp integritatea biologică a planetei pentru generațiile viitoare, este nevoie de abordări interdisciplinare pentru prevenirea, supravegherea și controlul bolilor, dar și pentru conservarea mediului, iar educația rămâne principalul aliat în acest demers. În acest sens, numai prin crearea unor legături între medicina umană, cea veterinară și educația timpurie se pot acumula expertizele necesare pentru a face față provocărilor care vizează sănătatea (Ivănescu, Ciuca, Acatrinei & Miron, 2014).

În ceea ce privește vârsta preșcolară, este bine cunoscut faptul că un copil preșcolar nu poate să își organizeze singur viața și timpul, nu poate să se liniștească singur când este foarte furios sau speriat, nu se naște deținând cunoștințe, nu poate să se gândească la consecințele comportamentului său sau să gândească înainte să acționeze. Astfel, adulții (părinții și educatorii) sunt cei care țin locul cortexului și fac pentru copil din exterior ceea ce nu poate încă să facă creierul lui din interior. În acest sens, pentru că scopul educației este pregătirea pentru viață, iar din această perspectivă, școala este o instituție cu funcții multiple, aptă să răspundă eficient, inclusiv nevoilor medical-preventive ale elevilor, să asigure cadrul optim pentru starea lor de bine, pentru diminuarea și prevenirea tulburărilor de sănătate, pentru formarea unor cetățeni responsabili ai societății civile (Miron, Massari,2014), un rol important pe care îl au cadrele didactice în viața copiilor este acela de ghid spre descoperirea informațiilor, mai ales către cele care țin de sănătatea sa.

Un vechi proverb chinezesc spune că ,,Omul înțelept previne bolile, nu le tratează”.

Bolile transmisibile de la animale la om

Omul și patologia sa infecțioasă nu pot fi analizate independent de mediul de viață. Omul este parte integrantă a unor procese complexe, inclusiv epidemiologice, în care fauna, flora și factorii abiotici de mediu, cum sunt apa, aerul, solul, constituie substratul ce menține, perpetuează și amplifică diferiți agenți patogeni parazitari, virali, bacterieni sau fungici.

Fauna, începând cu cele mai simple ființe din punct de vedere organizatoric, cum sunt protozoarele și terminând cu primatele non-umane, a intervenit de multe ori spontan și incontrolabil în diferitele verigi ale epidemiologiei bolilor infecțioase. În prezent nu mai este posibilă interpretarea apariției unor cazuri izolate sau a unor epidemii de boli infecțioase, fără a face trimitere către animale fie în calitate de vector, fie ca rezervor de agenți infecțioși sau gazdă a acestora (Miron, Massari,2014).

În ciuda faptului că animalele sunt unele dintre cele mai îndrăgite vietăți ale copiilor și oamenilor, trebuie luat în considerare faptul că acestea pot deveni o sursă de contaminare cu diverși agenți patogeni, ele transmițând în cele mai neașteptate moduri diferite boli infecțioase. Astfel, multe specii de animale vehiculează agenți infecțioși (virusuri, bacterii, paraziți) ca purtător sănătos sau bolnav, ori ca gazdă intermediară sau ca vector biologic. În momentul în care animalul joacă rolul de gazdă, el prezintă nici un simptom care să ne îngrijoreze cu privire la existența unui agent patogen ce poate fi transmis către om. Din acest motiv, este important să luăm măsuri după fiecare contact cu animalul, renunțarea la obiceiul de a dormi în același pat cu animalul de companie, vizita regulată la medicul veterinar și asigurarea epidemiologică a fermelor și a unităților din domeniul alimentar.