Meioza

Necesitatea este mai presus de orice lege oricare ar fi acea lege. Acest fapt caracterizeaza diviziunea meiotica ce e un proces care, impreuna cu fecundatia asigura inmultirea sexuata a fiintelor, supravietuirea speciilor si variabilitatea ereditara.

Pana la meioza, fiintele vii se inmulteau si supravietuiau prin diviziunea directa-amitoza si ulterior prin mitoza.

Aparitia sexualitatii a insemnat imbogatirea sanselor de supravietuire prin mostenirea zestrei ereditare de la doi parinti de sexe diferite. Sexualitatea ca mod reproducere presupune fecundatia, unirea a doua celule provenite de la cei doi parinti si formarea celulei ou (zigotul) sau celula initiala a unui nou organism. Din generatie in generatie daca s-ar fi recurs la acest proces sexual succesiv s-ar fi marit enorm numar cromozomilor si ar fi devenit absolut imposibila mitoza ordonata a celulelor rezultate din zigot. Asadar s-a impus obligatoriu meioza-ca mijloc de reducere la jumatate a numarului de cromozomi care, se dubleaza iarasi prin fecundatie. Fecundatia si meioza sunt contrare prin consecinte si pastreza in sirul generatiilor de fiinte vii numar constant de cromozomi al speciei necesar legii supreme a supravietuirii, a vietii.

Meioza asigura organismelor purtatoare o viata cu doua etape sau faze nucleare: faza diploida (diplofaza) si faza haploida (haplofaza) chiar daca una din aceste etape sau faze se reduce la un moment reprezentat de o celula.

Este adevarat ca se observa exceptii nesemnificative cand in prima diplofaza, invelisul nuclear nu se destrama, si fara fus de diviziune se produce o dublare sau multiplicare a setului dublu de cromozomi (poliploidie nucleara) prin endomitoza si se asigura rostul fiziologic al unor celule care trebuie sa aiba un metabolism selectiv –exemplu celulele tapet din peretele sacilor cu polen din flori. Oamenii de stiinta cunosc faptul ca substanta numita colchicina opreste agregarea proteinei numita tubulina si se destrama fusul de diviziune, se opreste diviziunea celulara si obtinem poliploidie nucleara in laborator.

Meioza este o diviziune celulara cariochinetica derivata din mitoza deoarece are foarte multe asemanari cu aceasta dar niciodata, meioza nu are loc in celulele somatice ci in celulele organelor reproducatoare: asexuate numite sporangi sau sexuate numite gametangi.

Presupunem ca a avut loc fecundatia, s-a format celula ou-zigotul si urmeaza mitozele succesive ale acestuia care inseamna pentru fiecare celula o viata mai mica numita ciclu mitotic cu 4 etape programate strict genetic: G1-etapa presintetica, S-etapa de sinteza, G2-etapa postsintetica si M-diviziunea mitotica propriuzisa. Celulele ce rezulta treptat din mitoze succesive incepand de la zigot vor urmatoarele destine: 1) celule care intra iar in mitoze parcurgand repetat ciclul mitotic si care la plante alcatuiesc meristemele necesare cresterii, 2) celule care se diferentiaza si formeaza tesuturi adulte sau definitive; unele vor inceta pentru totdeauna sa se mai divida si se vor darui total functiilor pentru care s-au diferentiat extrem exemplu celulele vaselor liberiene-tuburi ciuruite de la plantele superioare, celulele nervoase la om dupa varsta de doi ani, globulele rosii din sange, celulele musculare etc.; altele se diferentiaza dar isi pot recapata potentialul de diviziune mitotica (remeristematizare) si intra iar in diviziune exemplu:sporii, kistii etc.. Toate aceste celule care si-au incetat total sau partial diviziunea, intra intr-o perioada de viata a ciclului mitotic numita si repaos reproliferativ G0. S-a demonstrat ca pentru iesirea din repausul G0-celulele au nevoie de anumite conditii: Azi toate celulele atat timp cat sunt vii si stau in repausul neproliferatif G0, pot incepe in anumite conditiisa reia un ou ciclu mitotic trecand in etapa G1 sau direct in etapa G2 lucru observat la celulelece se divid cand incepe incoltirea semintelor, 3)celule destinate sa se incadreze intr-o destinatie aparte numita linie germinala si care o alta viata celulara decat ciclu mitotic, numita ciclu meiotic-ce are G1 etapa presintetica, S-etapa de sinteza, G2-etapa postsintetica si doua diviziuni mitotice succesive: meioza I (primara, reductionala, heterotipica, atipica) si meioza II (secundara, ecvationala,homotipica, de maturatie); intre ele fiind o interfaza foarte scurta uneori ele derulanduse una dupa alta si terminand cu formarea a patru celule haploide (n). Aceasta a treia categorie de celule trec deci de la ciclul mitotic de viata la ciclul meiotic suportand diviziunea meiotica.

Exista deosebiri semnificative intre mitoza si meioza cu tate multele asemanari dintre ele. In primul rand mitoza este reproducerea si inmultirea asexuata care la organismele unicelulare eucariote genereaza uniformitate si produce populatii celulare imense numite clone provenite dintr-o singura celula. La organismele eucariote pluricelulare mitoza asigura cresterea si dezvoltarea, inlocuirea permanenta a celulelor ranite, vlaguite, moarte si formare de structuri utile inmultirii vegetative. Pe masura ce traieste, creste, se dezvolta si se maturizeaza, ritmul mitozelor scade, chiar ca e programata ereditar imbatranirea si moartea celulara. Pe tot parcursul vietii mitoza ca etapa a ciclului mitotic asigura pastrarea constanta a numarului de cromozomi caracteristice speciei generand uniformitate genetica. Meioza si ciclul meiotic genereaza insa variabilitate ereditara prin recombinari genetice intracromozomiale (crossing-over) si recombinari genetice intercromozomiale care impreuna cu fecundatia alimenteaza costant sansele de supravietuire a fiintelor vii si speciilor.