Migrația insectelor

Migratia insectelor este deplasarea pe care o efectueaza (in functie de anotimp) specii de insecte precum libelulele, carabusii sau fluturii. Distantele pe care se realizeaza migratiile variaza de la specie la specie, iar in cele mai multe cazuri aceste deplasari implica numere mari de indivizi. In unele cazuri indivizii care migreaza intr-o directie este posibil sa nu se mai intoarca, generatia urmatoare efectuind migratia inversa. Aceasta este o diferenta semnificativa fata de migratia pasarilor. Cea mai cunoscuta migratie este cea a fluturelui regal (Danaus plexippus) care se deplaseaza din sudul Canadei pina in centrul Mexicului, unde se inmulteste in timpul iernii. Odata cu sosirea primaverii, exemplarele adulte de fluturi regali parasesc regiunile montane ale Mexicului si se intreapta spre nord. Imperecherea are loc si femelele incep sa isi caute plante potrivite pentru a isi plasa ouale, mai intii in nordul Mexicului, apoi in Texas. Omizile eclozeaza si se transforma in adultii care se vor deplasa mai departe in nord, de unde noile progenituri vor ajunge inapoi in Canada pina la inceperea urmatorului ciclu migrator.

Aria de miscare a insectelor poate varia intre citiva centimetrii pina la citeva sute de kilometrii. Fluturii migratori zboara la o anumita distanta limita fata de sol, in aceasta zona viteza aerului fiind mai mica decit viteza de zbor a insectelor. Aceste tipuri de insecte migratoare, care zboara la inaltimi joase, sint mai usor de observat decit majoritatea migratorilor care se lasa purtati de vinturi, la altitudini mai mari.

Majoritatea speciilor migratoare tind sa aibe forme polimorfe, una migratoare si una rezidenta. Fazele migratoare sint caracterizate de o dezvoltare proeminenta a aripilor. Asemenea polimorfism este bine cunoscut la lacuste, unde se observa alungirea aripilor in timpul migratiilor.

Orientarea

Migratia este caracterizata, de obicei, prin destinatii bine stabilite care necesita simtul navigarii si al orientarii. O insecta zburatoare trebuie sa corecteze uneori cursul deplasarii atunci cind vinturile se intersecteaza. S-a demonstrat ca multe insecte migratoare simt viteza si directia vintului si efecueaza diferite corectii. Insectele care zboara ziua se ghideaza dupa orientarea soarelui. Teste au fost realizate in acest scop prin capturarea unor fluturi migratori, care apoi au fost tinuti la intuneric (dereglind astfel ceasul lor intern). Dupa eliberarea acestora, au fost observate modificari in rutele alese de ei. Se pare ca nu toate speciile pot face aceste corectii.

Majoritatea insectelor sint capabile sa simta lumina polarizata si pot folosi astfel polarizarea cerului, atunci cind soarele este obturat de nori. Mecanismul de orientare al fluturilor de noapte sau al altor insecte migratoare nocturne nu a fost prea bine studiat inca, dar se presupune ca acestia folosesc undele magnetice.

Studii recente sugereaza ca fluturii migratori sint influentati de cimpul magnetic al Pamintului. Intr-un experiment folosind fluturii regali s-a demonstrat ca un magnet a putut schimba directia initiala de zbor a insectelor.

Exemple de insecte migratoare

Ordinul Orthoptera. Locusta migratoria este raspindita in toate continentele, mai ales in zonele de stepa si silvostepa. Numele indica faptul ca aceasta specie se deplaseaza pe distante si areale extrem de mari. Se hraneste cu partile aeriene (frunze, tulpini) ale plantelor, producind mari pagube. Mult mai bine dezvoltata este a treia pereche de picioare, modificata pentru a face salturi. Femurul si tibia sunt foarte extinse, cu o musculatura robusta. Multe sunt capabile sa emita si sa receptioneze sunete.