Modalități de diseminare a plantelor pe Terra

INTRODUCERE

Organismele de pe suprafața terestră se răspândesc pe mai multe căi: fie prin mijloace proprii (diseminare activă), fie cu ajutorul factorilor naturali externi (diseminare pasivă).

O specie se întinde atât cât îi permite condițiile de existență și obstacolele naturale. După modul în care își răspândesc fructele și semințele, plantele se împart în două categorii și anume: autocore și alocore.

Plantele autocore își răspândesc semințele prin mijloace proprii, pe când cele alocore își răspândesc fructele și semințele cu ajutorul unor agenți străini, drept care plantele se numesc anemocore, zoocore și hidrocore. În cazul în care aceste posibilități de răspândire sunt reduse, perpetuarea organismelor este asigurată printr-o capacitate de înmulțire foarte mare, ori printr-o rezistență sporită la condițiile severe de viață.

Diseminarea activă

Se referă la plantele care-și răspândesc semințele prin împrăștiere datorită unor mijloace active, în urma cărora semințele sunt aruncate la o distanță destul de mică prin explozia capsulei. Categoria aceasta de plante care își răspândește semințele prin împrăștiere datorită unor dispozitive mecanice poartă numele de plante autocore. Ele se dezvoltă pe o suprafață foarte restrânsă, ceea ce face să aibă o densitate mare și totodată o mare capacitate de apărare împotriva altor specii din afară. Ca exemplu: plesnitoarea, piersicelul sau slăbănogul, ciocul berzei, toporașul.

Plesnitoarea (Ecbalium elaterium)

Piersicelul sau slăbănogul (Impatiens nolitangere)

Ciocul berzei (Geranium pratense)

Toporașul (Viola odorata)

Autocoria se întâlnește predominant și la animale. Așa balenele și delfinii înoată cu ușurință, străbătând imense suprafețe marine, iar dintre animalele terestre vulpea, lupul, liliecii, lăcusta călătoare se întâlnesc pe spații geografice întinse.

De asemenea, unele păsări ce zboară cu viteze foarte mari ajung să-și extindă foarte repede aria lor de răspândire.