Mutante de Interes Agronomic Obținute prin Selecție în Vitro

MUTANTE DE INTERES LA STRESUL ABIOTIC

Stresul este definit ca “acţiunea unui factor/factori de mediu care limiteză exprimarea poţenialului genetic de creştere,dezvoltare şi reproducere”(Levitt 1982).La plante ,stresul este generat de factorii care inhiba creşterea şi implicit ,limitează producţia.Fenomenele de stress provocate de mediu pot fi grupate,in funcţie de natural lor,în trei categorii:

• ionice,legate de ponderea diferitelor elemente minerale în sol,astfel spus,de carenţa sau excesul anumitor ioni

• hidrice,induse de umiditatea relative a solului si/sau aerului in cazul solului ,stresul este osmotic,iar in cazul aerului evaporator.

• termice,provocate de temperature scăzute,generatoare de ingheţ sau care depăsesc cu puţin limita ingheţului ori la temperature înalte.

Constrângerile impuse de mediu plantelor asociaza cel mai adesea,mai multe tipuri de stress.

Se apreciază că excesul de ioni afectează cca 25% din totalul suprafeţelor cultivate pe glob,excesul de aciditate,cca 25%,iar seceta intr 40% si 60%.

Pentru reducerea efectelor stresului care se exercita asupra unui ecositem agricol,exista mai multe solutii:

• ameliorarea mediului

• cultivarea unor varietatii noi,mai bine adaptate la stress.

• crearea unor varieţati noi,mai bine adaptate la stres

MUTANTE/ TOLERANTE LA STRESUL DE SALINITATE

Excesul de sare din sol afectează culturile de pe un milliard din cele 16 miliarde de hectare cultivate in present pe planeta.

In funcţie de comportamentul lor fatal de excesul salin,plantele sunt grupate in doua mari categorii:

• “iubitoare de sare”

• sensibile la concentratiile mari ale sarurilor in sol,categorie care include glicolitele.(“plante iubitoare de zaharuri”)

In funcţie de nivelul de toleranţă faţa de stresul salin (toleranta=suportarea schimburilor metabolice induse de stress si reluarea cresteriisi dezvoltariinormale atunci cand actiunea factorului de stress inceteaza),glicofitele se impart in trei categorii:

• foarte tolerante(orezul ,sfecla,bumbacul)

• moderat tolerannte(vita de viei,graul,orezul,porumbul,lucerna,cartoful,tomatele)

• sensibile(mazarea,majoritatea speciilor de pomi fructiferii)

Excesul de sare din sol are asupra plantelor mai multe feluri de efecte,afectând şi dezvoltarea,inducând modificări morfologice si anatomice .

In decursul evoluţiei,plantele au elaborate mecanisme de protectie impotriva pricipalelor efecte ale salinitati mari:pierderea apei din tesuturi si toxicitatea ionilor.

Protecţia contra pierderii apei din ţesuturi se realizează prin:

• reducerea transpiraţiei(ingroşarea cuticulei,reducerea numărului stomatelor,inchiderea stomatelor)

• creşterea valorii raportului rădăcina/părţi aerine (reducerea suprafetei foliare)

• reglarea osmotica,prin”depozitare”sări in vacuolele celulei si acumularea in citoplasma a unor solutii organice netoxice(compatibile),care contrabalanseaza potentialul osmotic vacuolar,majoritatea solutiilor sunt polioli.