Neurogeneza de Fază Adultă

Dezvoltarea sistemului nervos la mamifere începe în stadiul embrionar, creierul devine structural stabil la puţin timp după naştere, ramânând aşa pe tot parcursul vieţii. Însă odată cu naşterea, diferenţierea neuronală nu se opreşte, creierul adaptându-se la condiţiile de mediu şi comportamentale. Majoritatea teoriilor comportamentului se bazează pe ideea potrivit căreia creierul adult este format din reţele stabile în ceea ce priveşte numărul neuronilor. În aceste reţele intervin modelări ale proceselor neuronale şi sinaptice. Neuronii îşi extind dendritele şi fac noi sinapse, remodelare care pare să salveze creierul din sedentarism. Astfel o ipoteză demonstrată şi de curând acceptată spune că după formarea şi diferenţierea funcţională a citoarhitecturilor, creierul adult continuă să se dezvolte şi să se diferenţieze, producând noi celule în zone limitate ale sistemului nervos. Această teorie arată că la naştere, creierul este pregătit din punct de vedere structural şi funcţional pentru a susţine comportamentul organismului pe tot parcursul vieţii. Studii neuroştiinţifice au arătat că şi creierul evoluează concomitent cu evoluţia şi flexibilitatea comportamentului (Miu, Olteanu, 2002). Deci, sistemul nervos central încă din perioada embrionară şi până la scurt timp după naştere se pregăteşte pentru a controla comportamentul. După naştere însă, creierul nu este adaptat la toate condiţiile mediului înconjurător variabil. Astfel, creierul după morfogeneză ”învaţă” să se adapteze la mediu. Eficienţa adaptării creierului la condiţiile de mediu nu depinde de specializarea sa, ci de plasticiteatea acestuia astfel încât să poată susţine modificările comportamentale în funcţie de condiţiile de mediu. Un mecanism de adaptare reprezintă capacitatea creierului de a produce noi celule după încheierea morfogenezei şi în timpul perioadei adulte.

Din tubul neural se formează practic tot sistemul nervos central matur. Formarea tubului neural începe cu diferenţierea plăcii neurale, o formaţiune ectodermică rezultată din celulele epiteliale cuboide devenite columnare. Creşterea şi aderarea celulelor pe marginea pereţilor plăcii neurale duc la formarea unui şant din care va rezulta tubul neural. Unele celule formează creste neuronale care migrează din tubul neural şi dau naştere la o varietate de tipuri de celule, inclusiv neuroni şi celule pigmentare. Celulele plăcii neurale se

diferenţiază în tub neural şi epidermă neuronală. Epiderma şi placa neurală sunt capabile de a forma creste neurale.

Fig 1. Formarea tubului neural

După formarea tubului neural, celulele neuroepiteliale care au proliferat rapid încă din etapa şanţului neural vor da naştere mai întâi neuroblaştilor şi apoi glioblaştilor din care se va forma efectiv tot sistemul nervos central. După ce celulele nuroepiteliale încetează să mai producă neuroblaşti şi glioblaşti, se diferenţiază în celule ependimare. Cunoscându-se faptul că stratul de celule neuroepiteliale se atrofiază la cateva zile după naştere, s-a considerat mult timp că sistemul nervos central adult nu conţine celule care să se poată reînnoi şi celulele fiice rezultate să se poată diferenţia în mai multe tipuri de celule. Această proprietate a celulelor de a se autoreînnoi şi de a genera mai multe tipuri de celule se numeşte pluripotenţialitate. Din alte sisteme, cu o rată de reînnoire mare (epiderma sau sistemul hematopoietic ale organismului adult) au fost izolate celule cu capacitatea de a înlocui celulele diferenţiate cu un ciclu de viaţă scurt. Aceste celule pluripotente au fost numite celule suşe sau celule stem (fr. suche = buturugă). Presupunerea existenţei celulelor suşe în creierul adult a fost susţinută pentru prima dată de studii care arătau prezenţa unei activităţi mitotice în zona subependimară a ventriculilor laterali şi că noi neuroni se formează postnatal în cortexul şoarecilor.