Nutrienți ca Bioconstituienți

INTRODUCERE ÎN NUTRIŢIE

Organismele vii se află în strânsă dependenţă de arealul existenţial, prin ceea ce se denumeşte cu un termen generic „mediul înconjurător".

Între organism şi mediu există un continuu schimb de materie, energie şi informaţie, schimb care se află la baza desfăşurării tuturor proceselor biologice. În această manieră se asigură menţinerea şi perpetuarea aşa numitelor „caracteristici dinamice ale proceselor biologice" : metabolismul, cronobiochimia, homeostazia şi homeorezia.

La desfăşurarea normală a proceselor biologice concură factorii de mediu esenţiali între care se menţionează aerul, apa şi alimentele. Esenţialitatea alimentelor rezidă în aportul de substanţe nutritive necesare desfăşurării tuturor proceselor vitale.

Nutriţia este „ştiinţa alimentului, a nutrienţilor şi acţiunii acestora, a interacţiilor şi echilibrului în relaţie cu sănătatea şi boala, precum şi a proceselor prin care organismul ingeră, digeră, absoarbe, transportă, utilizează şi excretă substanţele alimentare".

Se estimează că nutriţia este o ştiinţă de sine stătătoare care a fost recunoscută de comunitatea ştiinţifică doar în deceniul al patrulea al acestui secol. Odată cu înfiinţarea primului „Institut de Nutriţie" în U.S.A. în anul 1934. Nutriţia umană a fost recunoscută ca o disciplină ştiinţifică distinctă.

Într-o manieră simplă nutriţia s-a definit ca „ştiinţa hrănirii corecte a corpului sau studiul efectului alimentelor asupra organismului viu".

PRODUSELE ALIMENTARE SI ALIMENTATIA OMULUI

Alimentul este un produs în stare naturală sau prelucrată care, înainte de toate, trebuie sa fie salubru şi care conţine substanţe nutritive necesare organismului pentru întreţinerea activităţilor vitale.

Acesta poate fi caracterizat şi ca un amestec de substanţe organice si anorganice, necesare organismului uman, dar şi substanţe indiferente si chiar antinutriţionale.

Alimentele consumate de om trebuie să conţină:

- protide;

- glucide;

- lipide;

-vitamine;

-săruri minerale;

-apă;

-fibre alimentare;

Alimentele - sunt substanţe procesate sau neprocesate destinate pentru nutriţia umană şi menite a satisface necesarul trofic şi necesarul energetic în vederea menţinerii funcţiilor vitale, asigurarea creşterii şi dezvoltării, păstrarea aptitudinilor pentru activităţile fizice şi psihice. Evident consumul de alimente implică administrare exclusiv orală.

NUTRIENŢII

Substanţele prezente în alimente sunt denumite cu termenul generic de „nutrienti alimentari” „principii nutritive" sau „principii alimentare" folosindu-se uzual şi termenii de „trofine" .

Nutrienţii alimentari sunt substanţe active cu proprietăţi energetice şi plastice. Pentru ca procesele metabolice care întreţin viaţa şi care generează energia necesară tuturor activităţilor să se desfăşoare la parametri normali, este necesar ca cantitatea nutrienţilor cât şi raportul dintre ei, să se afle la nivele optime.

Metabolismul se realizează în interiorul celulelor, iar substanţele importante care provin din alimente trebuie să ajungă din tubul digestiv în sânge şi de aici în spaţiul interstiţial, iar apoi trec de membrane în interiorul celulelor.

Nutrienţii din alimente reprezintă acei compuşi exogeni care după digestie şi absorbţie participă la metabolism, proces indispensabil vieţii.

Nutrienţii (principiile nutritive) variază sub raportul compoziţiei şi cuantumului de la un aliment la altul. Din acest considerent asigurarea necesarului de nutrienţi se face printr-o raţie alimentară echilibrată şi complexă.

Între nutrienţi, dependent de cuantumul acestora în produsele alimentare şi de rolul fiziologic şi biochimic, se disting:

a. macronutrienţii:

- glucidele

- lipidele

- protidele;

b. micronutrienţi:

- compuşi minerali de interes biologic (biomineralele)

- vitaminele;

c. alţi nutrienti:

- apa

- fibrele alimentare

- substanţe biologic-active

CANTITATEA ŞI RAPORTUL OPTIM DINTRE NUTRIENŢI

Între principalii nutrienţi din alimente trebuie să existe un anumit raport, care trebuieşte individualizat în funcţie de vârstă, efort, starea de sănătate, sex.

În principiu, un raport între glucide, proteine şi lipide de 10:2:1 este corespunzător.

Se consideră că pentru stabilirea raportului şi a cantităţii de nutrienţi, trebuie să se pornească de la proteină, substanţă fundamentală, pentru care organismul nu posedă organe de rezervă, decât celulele însele. Din acest motiv, aportul de proteine, de fapt de aminoacizi esenţiali, trebuie să se realizeze echilibrat şi uniform.

Specialiştii în nutriţie conchid că dacă în 1970, un adult avea nevoie în medie de 1,4 g proteine/kg corp, în 2000, acest necesar a scăzut la 0,75g proteine/kg corp, adică aproape s-a înjumătăţit. Cantitatea necesară de proteine diferă de la individ la individ, mai ales în funcţie de vârstă şi de efortul depus.

Necesarul de proteine în funcţie de vârstă şi de efortul depus, este prezentat în tabelul de mai jos.

Cale parcursă de un principiu alimentar cu valoare de nutrient, este următoarea:

ALIMENT → DIGESTIE → ABSORBŢIE DIGESTIVĂ → CIRCULAŢIE →ABSORBŢIE CELULARĂ → NUTRIŢIE CELULARĂ