Organizare și Evoluție privind Adaptări ale Insectelor la Funcția de Reproducere

În general. la insecte sexele sunt separate. În cazul înmulţirii insectelor, adulţii capabili de copulare se caută reciproc. Femelele atrag uneori masculii de la distanţe apreciabile prin eliminarea unor substanţe atractante, deci a atractanţilor sau feromonilor sexuali. Când adulţii sunt maturi din punct de vedere sexual, are loc copulaţia sau actul propriu-zis de împerechere a partenerilor sexuali.

Copulaţia se poate efectua de mai multe ori (Crysomelidae, Curculionidae, etc.), mai rar o singură dată (unele specii de lepidoptere). Durata copulaţiei diferă de la specie la specie: la unele insecte ţine câteva minute, la altele până la câteva zile. În urma copulaţiei spermatozoizii sunt eliberaţi din vezicula seminală, migrează în căutarea ovulelor şi are loc fecundarea lor, fenomen care poartă numele de gamogeneză. În urma fecundării rezultă oul fecundat (zigotul), din care apare progenitura sau descendentul speciei.

În general insectele se înmulţesc sexuat, dar se întâlnesc şi alte tipuri de reproducere ca partenogeneaza, pedogeneza şi hermafroditismul.

Reproducerea sexuată

The Insect Reproductive System

Numită şi gamogenetică, syngamă sau amfigonă, presupune participarea la înmulţire a insectelor de sexe diferite: masculi şi femele. Înmulţire sexuală poate fi:

- normală, când din ovulul fecundat ia naştere un singur individ (la majoritatea speciilor de insecte);

- poliembrionară, când din ovulul fecundat apar mai mulţi indivizi, fiind caracteristică pentru unele hymenoptere parazite. De exemplu, la Aphidius cardui (Braconidae - Hymenoptera), dintr-un ou iau naştere 4 embrioni; la Ageniaspis fuscicollis (Chalcididae - Hymenoptera) se formează 100 embrioni, iar la Lithomastix truncatellus (Chalcididae - Hymenoptera) dintr-un ou se pot dezvolta până la 2000 embrioni.

Reproducerea partenogenetică

Este o înmulţire unisexuată, la care oul provine din ovul nefecundat.

După sexul urmaşilor, patenogeneza poate fi:

- arenotocă, atunci când din ouăle nefecundate apar numai masculi (apis mellifica);

- telitocă, adică din ouăle nefecundate rezultă numai femele (Aphididae);

- deuterotocă, în situaţia când din ouăle nefecundate rezultă atât femele, cât şi masculi (unele lepidoptere).

După mudul cum are loc reproducerea se cunosc mai multe tipuri de partenogeneză, şi anume:

- partenogeneză excepţională sau accidentală când, de regulă, ouăle nefecundate sunt neviabile şi foarte rar dau naştere la indivizi de ambele sexe (Plasmidae - Orthoptera, Lepidoptera);

- partenogeneză facultativă are loc atât prin ouă fecundate, cât şi prin ouă nefecundate (Thysanoptera, Homoptera, Hymenoptera);

- partenogeneză obligatorie, când reproducerea se face prin ouă nefecundate, masculii lipsind sau sunt foarte rari (unele insecte din ordinul Coleoptera).

Partenogeneza obligatorie poate fi:

- constantă, când din ouă apar numai femele (telitocă la albine) şi foarte rar masculi (Otiorrhynchus sp.);