Originea animalelor domestice

Domesticirea principalelor specii de animale s-a desăvârșit cu mult înainte de începutul istoriei scrise, dar mult după ce omul a început să confecționeze unelte și să le folosească cu multă iscusință. Din punct de vedere istoric, aceasta pare să se fi întâmplat îndeosebi în ultima perioadă a Paleoliticului (Epoca veche de piatră) sau prima parte a Neoliticului (Epoca nouă de piatră) deși aceasta variază la diferite popoare în diferite părți ale lumii.

Originea speciilor de animale care au fost domesticite se extinde in urmă într-o vastă perioadă de timp și este numai unul din aspectele istoriei evoluției.

Domesticirea implică mai multe elemente, dar niciunul dintre acestea nu este suficient pentru a o defini în mod complet. În mod curent se vorbește despre îmblânzire, dar, animalele sălbatice pot fi îmblânzite (așa cum sunt focile dresate și urșii) fără a putea fi însă considerate domesticite, în timp ce unele taurine sau cabaline crescute în ranciuri făra îndoială domesticite pot fi însă foarte sălbatice. Domesticirea presupune ca cel puțin parțial problema creșterii si reproducției animalelor să fie sub controlul omului, deși noi obișnuim să considerăm domestice și porumbeii si pisicile cu toate că obiceiurile lor de reproducere și împerechere nu sunt de regulă controlate de om. Domesticirea implică transformarea produselor animale sau serviciilor acestora de către om, corespunzător propriilor sale scopuri și avantaje, dar el face asta și cu numeroase animale sălbatice, cum sunt animalele de blană. Unele din animalele domestice, cum sunt canarii, multe rase de câini și majoritatea animalelor de casă și de ornament, servesc omului numai din punct de vedere estetic. Așa după cum cuvântul o impune, animalele domestice sunt ținute de regulă in, sau langa locuințele omenești, dar de obicei noi nu considerăm ca domesticiți șoarecii și șobolanii care trăiesc în hambare sau chiar în case, în timp ce noi considerăm ca animale domestice taurinele si ovinele crescute in ferme, deși acestea pot să nu fi văzut niciodată o locunță umana. Existența însăși a unora din animalele domestice este dependenta în cea mai mare măsură de îngrijirea omului, cel puțin în unele regiuni. Dar caii, câinii și chiar taurinele s-au sălbăticit o perioada de timp si s-au reprodus pentru numeroase generații fără niciun control de supraveghere din partea omului. Strict vorbind, asemenea animale pot fi mai corect numite „sălbăticite” decât cu adevarat sălbatice. Domesticirea a produs în majoritatea cazurilor schimbări destul de mari mai ales în comportarea animalelor. Unele din acestea sunt condiționate de mediul în care animalele sălbatice sunt crescute, dar multe dintre ele sunt ereditare și după cât se pare au fost cauzate în timpul procesului de domesticire prin selecția acelor indivizi sau familii care au fost cele mai prietenoase, cele mai apropiate de om, cei mai buni urmăritori (în cazul unor rase de câini) etc.

În ce privește animalele de laborator, animalele de blană și peștii, noi suntem probabil martori ai procesului lent de domesticire. Unele din acestea, cum este cobaiul și șoarecele alb ar trebui considerate ca fiind deja domesticite așa cum sunt porcii, renii sau rațele. Alte animale, așa cum sunt nurcile și vulpile argintii, au avansat puțin dincolo de stadiul animalelor sălbatice fiind crescute în cuști ca într-o menajerie.

Perioada geologică

Era Cenozoică (epoca mamiferelor) a început cu aproximativ 50-75 milioane ani în urmă, deși exprimarea în ani a perioadelor geologice, în mod special a perioadelor mai îndepărtate, este foarte nesigură. Primele mamifere au provenit dintr-o grupă de reptile numită Cotylosauria, prin intermediul grupei de premamifere denumită Cynodont, cândva în intervalul enorm de timp dintre începutul Premianului și sfârșitul Triassicului, dar ele nu au devenit forma dominantă a vieții animale până în era Cenozoică, fiind umbrite la început de către diferitele forme de reptile. Cenozoicul este împărțit în cinci perioade care, în ceea ce privește dezvoltarea mamiferelor, sunt în principal notate după cum urmează:

Eocen. Mamiferele arhaice au fost înlocuite de tipurile actuale.

Oligocen. Mamiferele s-au diferențiat într-o mulțime de ordine și familii cunoscute astăzi. Un antropoid (Propliopithecus) este cunoscut din prima parte a acestei perioade.

Miocen. Aceasta perioadă a cunoscut cea mai mare varietate și abundență a formelor de mamifere. În această perioadă cea mai mare parte a pământului este acoperită de pășuni și de zone restrânse de păduri. Corespunzător acestor condiții, a avut loc o foarte largă expansiune și dezvoltare a formelor ierbivore din clasa mamiferelor din detrimentul formelor anterioare.

Pliocen. Majoritatea genurilor actuale și chiar câteva specii actuale de mamifere erau prezente la începutul Pliocenului. Strămoșii omului au apărut în timpul acestei perioade la o dată situată aproximativ între 600.000 si 1.000.000 de ani în urmă.

Pleistocen. În pleistocen, în perioada glacială, au dispărut multe din mamiferele mari, ca mamutul, mastodontul, rinocerul lânos, tigrul de peșteră și multe altele. Omul a deprins folosința uneltelor și a focului și a început să îmblanzească animalele pentru propria-i folosință.

Perioada noua. (Era omului). Civilizația a început. Aspectele istorice a ceea ce este cunoscut despre om și condițiile sale de viață formează subiectul arheologiei, însă arheologia cedează locul istoriei atunci când însemnările scrise devin suficiente pentru a da o imagine unitară asupra activităților omului.