Păianjenii

Paianjenii formeaza o clasa (Arachnoidea) a familiei Artropodelor. Sunt descrise peste 32000 de specii. Dimensiunile, formele si modul de viata sunt diversificate, dar constructia corpului este comuna la toate speciile.

Corpul fiecarui paianjen se imparte in doua parti. Partea anterioara a corpului s-a format din contopirea capului cu toracele si se numeste cefalotorace. Fiecare paianjen are patru perechi de picioare articulate, care se cupleaza la cefalotorace. Partea posterioara se numeste abdomen, unde se gasesc organele digestive si de reproducere, ca si glandele serigene.

Maxilipezii

In partea anterioara a cefalotoracelui paianjenii au o pereche de maxilipezi (Pedipalpus). In multe cazuri acestea par a fi picioare scurte, dar nu au nici o utilitate in mers. Precum insectele, care se orienteaza si detecteaza alimentele cu ajutorul tentaculelor sensibile, paianjenii in asemenea scopuri folosesc maxilipezii. Tot aici este inmagazinata sperma masculilor, si in procesul imperecherii sunt folositi ca organ masculin. Multi paianjeni au 8 ochi, dar se cunosc cateva specii care nu au nici unul.

In partea din fata a gurii, paianjenii au o pereche de chelicere (Chelicera). Sunt organe sub forma de tevi, care se termina in gheare ascutite cu care paianjenul se apara sau strapunge prada, iar cateodata sapa cu ele ascunzisuri in sol.

Paianjenii sunt rapitori, marea lor majoritate se hranesc cu insecte sau alte animale mici. Unele specii sunt un pericol pentru soareci si pesti mai mici, iar paianjenii cei mai mari pot vana chiar si broaste sau pasari. Cei mai multi paianjeni consuma si indivizii propriei specii.

Majoritatea paianjenilor omoara prada prin injectarea de venin cu ajutorul chelicerelor, altele zdrobesc prada prinsa in plasa. Nu pot mesteca prada, de aceea o fluidizeaza inainte de a o consuma. In prada ucisa se introduce saliva, care contine un suc gastric, produs in intestinele paianjenului, si aceasta saliva transforma carnea animalului intr-un material lichid cleios, iar aceasta “supa de carne” este absorbita de paianjen fara probleme. Paianjenii au un organ special, un fel de “stomac absorbant”, care functioneaza ca o pompa si serveste la absorbtia hranei.

Paianjeni producatori de fire

Fiecare paianjen produce fire si acestea joaca un rol important in viata lor. Firele sunt folosite in diverse scopuri, de exemplu pentru apararea si protejarea oualor tes un saculet denumit cocon, fixeaza firul de planta sau frunze si il folosesc ca “funie de siguranta”, asemanatoare cu cea de care se agata alpinistii; se executa din ele formatiuni care servesc ca locuinte temporale sau definitive, si in fine, panzele de prins prada sunt executate tot din fire de paianjen.

Pentru diferite scopuri paianjenul produce fire corespunzatoare. Daca firul este destinat executiei unei plase de prins prada, el este acoperit cu un material lipicios produs de glandele aflate in apropierea glandelor sericigene – producatoare de fire. Daca paianjenul trebuie sa migreze sau vrea sa ancoreze plasa foloseste un fir uscat. Acele glande fac din fir o materie prima ideala pentru executia coconului, stratul protector al oualor. Firul paianjenului este mai rezistent decat firul de otel de acelasi diametru, si se poate intinde cu o treime din lungimea sa fara sa se rupa.

Paianjenul nu cade in propria capcana, deoarece are tesute in panza si cateva fire uscate. Stie in care zona a plasei se afla in siguranta, si acolo se retrage in asteptarea victimei care va fi prinsa in plasa. Pe langa acestea, prin picioare secreta un material uleios, care il impiedica sa se lipeasca de firele uscate.

Panza de paianjen