Plantele medicinale și rolul lor în conservarea stării de sănătate

Introducere

Medicul tratează, natura vindecă”, spunea celebrul Hipocrate

Prin plante medicinale înțelegem acele plante sau părți din plantă care, prin substanțele pe care le conțin pot fi folosite la vindecarea sau ușurarea unor boli. Nu toate plantele au valoare medicinală. Pentru aceasta ele trebuie să conțină una sau mai multe substanțe active care să exercite o anumită acțiune benefică asupra organismului. Aceste substanțe se formează în plante ca urmare a proceselor metabolice ce se desfășoară la nivel celular, localizate în interiorul unor țesuturi specializate. Substanțele cu structură chimică bine determinată sunt cunoscute sub denumirea de principii active.

Plantele medicinale, de mii de ani, reprezintă materia primă pentru străvechea și mereu actuala fitoterapie. Omul încă din zorii existenței sale, la început din instinct, apoi din intuiție și experiență, iar mai târziu printr-o abordare științifică, rațională, a folosit și continuă să folosească, în scopul vindecării sau ameliorării bolilor, plantele medicinale.

Vechile civilizații umane și-au adus, fiecare, contribuția la cunoașterea și utilizarea unui număr tot mai mare de plante medicinale. Numeroși invățați antici și din evul mediu au cunoscut și au consemnat în scrierile lor insușirile medicinale și modul de utilizare a numeroase plante.În zilele noastre, pe glob, circa jumătate din produsele farmaceutice au la bază plante medicinale sau au în compoziția lor principii active extrase din plante( alcaloizi, glicozizi, uleiuri volatile,etc.), fiind folosite in tratamentul unor boli grave de inimă,stomac,etc. La aceasta se adauga produsele utilizate la prepararea ceaiurilor și în diverse industrii (alimentară,parfumerie,cosmetică).Se apreciază că la scară mondială, se folosesc astăzi în fitoterapia populara și“cultă” circa 20000 specii de plante medicinale și aromatice, din care cele mai utilizate sunt circa 300 de plante.În toată lumea, îmbogațirea sortimentului de plante medicinale și aromatice și diversificarea utilizării lor este în plin avânt.Preocuparea privind valorificarea plantelor medicinale și aromatice din țara noastră a căpătat un suport științific recunoscut încă de la începutul acestui secol. Merită menționat faptul că prima stașiune experimentală din lume,specializată în studiul plantelor medicinale a fost înființată la Cluj, în anii 1904,punandu-se astfel bazele cercetării experimentale în domeniul plantelor medicinale și aromatice din flora noastră.

Aloe Vera( Aloe Barbadense Miller)

Localizare geografică:Planta Aloe Vera crește în mod natural în bazinul mediteranean,în țările din jurul Mării Roșii,în Africa de nord,sud și est,în China,India și insulele din Oceanul Indian.

Aloe Vera este cultivată în insulele Barbados,în Jamaica,Republica Dominicană,Puerto- Rico,în insulele din Marea Caraibelor.

Plantații mari se gasesc în California,Arizona,Mexic și Texas-Rio Grande Valley.

Aloe vera nu crește în zonele unde temperaturile rămân mult timp sub zero grade.

Descriere botanică:Plantele de aloe sunt robuste,au o tulpină scurtă pe care crește un buchet de frunze alungite sub formă de lance,zimțate pe laterale,groase,cărnoase și au aspect ornamental.Ele dezvoltă o tulpină florală de aproximativ 1 m înalțime și care are la vârf un buchet de flori de culoare roșie sau galbenă.

Aceste specii sunt plante de locuri aride( xerofite),care rețin mari cantități de apă în frunze și se aseamană cu speciile de Agave.

Utilizare fitoterapeutică :

- stimularea și fortifierea sistemului imunitar;

- prevenirea cancerului și a bolilor autoimune;

- stimulează regenerarea celulară;

- probleme digestive: colită, colon iritabil, constipație, diaree;

- malabsorbție, ajută în dezechilibre grave ale bacteriilor benefice din intestin;

- reglarea metabolismului; obezitate;

- diabet zaharat tip 1 și 2;

- hepatite virale; herpes;

- oboseală cronică;

- ulcer gastro-duodenal;

- dureri musculare;

- sinuzită și astm;

- psoriazis, erupții și pete pe piele;

- arsuri, tăieturi, răni, înțepături de insecte

GINKGO BILOBA (Ginkgo biloba)-Arborele pagodelor

Localizare geografică

Specie originară din China. Specia are o istorie lungă, a apărut cu cca 200 mil. de ani în urmă și a rămas aproape neschimbată pînă astăzi. Aparține unui ordin primitiv, înrudit cu ferigile arborescente și cicadele. În prezent, se găsesc populații semnificative naturale și seminaturale în China, Coreea și Japonia .Este raspandit in China, Korea, Japonia, recent în America de Nord, în unele țări din Europa și chiar și în România, de unde s-a răspîndit în multe regiuni temperate și subtropicale ale globului.

Descriere botanică

Arborele are înălțimea de până la 30-40 de metri, o coroană ramificată în forma acoperișului pagodelor, cu ramuri lungi până la 10 metri, ca niște tuburi elastice.

Frunzele sunt mari, de culoare verde-intens, cu pețioluri lungi și elastice. Spre toamnă, frunzele capătă o culoare galben-viu, de o frumusețe care fascinează pe toți privitorii. Într-o zi, toate frunzele cad pe pământ, uneori în decurs de numai câteva ore. Ginkgo este printre puținii arbori dioici - un pom are flori bărbătești și altul are flori femeiești.

Fructele sunt globuloase, de mărimea unei cireșe, lucioase, cărnoase, foarte zemoase, de culoare gălbui-argintie. În centru are o sămânță pietroasă

Ginkgo biloba este unul dintre cele mai vechi specii de copac. Acesta este capabil să supraviețuiască până la 1000 de ani și poate ajunge la o înălțime de 120 de metri.

Ginkgo biloba este singura specie vegetala care este încadrată într-o singură clasă botanică,într-un singur ordin,într-o singură familie și gen