Poluarea fonică

Poluarea fonica

Omul traieste in lumea sunetelor si zgomotului. Sunetul se defineste prin vibratiile mecanice ale mediului care se transmit la aparatul auditiv.

Zgomotul este sunetul puternic, necoordonat.

Unitatea de masura a intesitatii sunetelor este decibelul (db). Este o unitate de masura relativa, avind ca baza logaritmul raportului intre intesitatea zgomotului dat si intesitate de referinta, stabilita conventional ca fiind presiunea vibratiilor sonore de 0, 0002 dine/cm si care a fost considerata ca limita de jos a sunetelor audibile de catre om. Tinind seama de scara logaritmica, inseamna ca sunetele cu intensitatea de 10, 20, 30 db reprezinta depasirea de 10, 100, 1000 ori a pragului inferior al intesitatii.

Omul percepe sunete cu o frecventa intre 16 si 20000 vibratii pe secunda si cu o intensitate intre 0 si 120 db (de 10 000 000 000 000 ori peste pragul minim.) Zgomotul produs de o convorbire se situiaza intre limitele de 30 si 60 db.

Nivelul de 20-30 decibeli este inofensiv pentru organismul uman, acesta este fonul sonic normal.

Limita sunetului este 80 decibeli. Sunete de 130 decibeli provoaca senzatia de durere, iar de 150 decibeli este insuportabil. (in secolele trecute exista termenul de moarte sub clopot)

In naura sunetele puternice sunt o rarietate, zgomotul este slab si de obicei de scurta durata.

Sunetele sunt indispensabile existentei animale si umane. Sunete precum murmurul apei unui izvor, freamatul frunzelor sunt intotdeauna placute omului, ele linistesc, scot stresul.

Cu totii am fost afectati la un moment dat, intr-un fel sau altul, de zgomot. Poate am fost

nevoiti sa strigam ca sa acoperim zgomotul unei strazi aglomerate. Poate nu am putut sa adormim noaptea din cauza unui restaurant sau al unui bar.

Zgomotul – sunetul nedorit – este numit “poluantul uitat”, Cenusareasa mediului. Cei mai multi dintre noi nici nu mai observa, prin urmare nici macar nu se gandesc sa o mentioneze atunci cand sunt intrebati ce poate fi acut pentru a imbunatati mediul in care traiesc.

Totusi, recunoasterea importantei sale este in crestere. Intr-un oras modern, zgomotul este

vazut, din ce in ce mai mult, ca un indicator cheie al calitatii vietii. Peisajul sonor din jurul nostrum are nevoie de tot atat de multa grija ca si peisajul urban. Este de datoria Primarului sa asigure sanatatea si bunastarea bucurestenilor si de asemenea sa produca o strategie a zgomotului ambiental – zgomotul existent pe termen lung, de la traficul rutier si de la industrie. Aceasta strategie se concentreaza pe reducerea zgomotului printr-un mai bun management al transportului public, o mai buna planificare urbana si un design mai bun al cladirilor. Aceasta inseamna tratarea cu mai mare atentie a locatiilor zgomotoase, minimizarea zgomotului de la drumuri si tramvaie, protejarea resedintelor, scolilor si a spatiilor publice – locuri care ar trebui sa fie oaze de liniste.

Zgomotul suparator – de la vecinii zgomotosi, baruri sau cluburi, lucrari de intretinere ale drumurilor sau constructii – este masurat de mai multe institutii (Primaria Municipiului Bucuresti, primariile de sector, Garda de Mediu, Autoritatea de Sanatate Publica, etc). Locuitorii pot sa sune pentru ajutor si pentru a afla informatii suplimentare despre acest zgomot. Garda de Mediu este cea care masoara nivelul de zgomot de la industrie.

Aceasta este prima strategie la nivelul intregului oras din Romania. Foarte putine informatii la nivelul intregului oras sunt disponibile. Acestea trebuie imbunatatite inaintea stabilirii unor masuri prioritare din punct de vedere al eficientei costurilor. In acest an vor fi disponibile primele rezultate ale studiilor de trafic comandate de Primaria Municipiului Bucuresti. Aceasta lucrare ia in considerare primele masuri ce se pot lua pana cand rezultatele studiului de traffic devin publice. Primarului nu i-au fost date pana acum puteri suplimentare sau fonduri destinate combaterii zgomotului urban.

Consideraţii privind zgomotul

Cu toate că presiunea sonoră poate fi măsurată direct, percepţia sunetului (şi aprecierea magnitudinii relative) este foarte subiectivă, iar reacţia fizică a oamenilor la sunet complică şi mai mult analiza acestuia. Nivelul de presiune acustică este măsurat şi cuantificat de regulă, cu ajutorul logaritmilor raportului presiunilor acustice, pe o scală care redă nivelul sunetului în decibeli (dB).

Dacă sunetul este măsurat pe parcursul unor intervale distincte de timp, se poate obţine o distribuţie statistică a nivelului acustic general pentru perioada respectivă. Nivelul energetic echivalent al sunetului (Leq) este cel mai obişnuit parametru asociat unor astfel de măsurători.

Parametrul Leq metric este un descriptor numeric care reprezintă nivelul acustic mediu pe o perioadă de timp în care nivelele acustice reale suferă o anumită variaţie. Alţi descriptori comuni ai sunetului sunt Lmax, Lmin, şi Lxx. Lmax şi Lmin reprezintă nivelul acustic minim şi respectiv, maxim, iar Lxx – cunoscut ca nivel acustic statistic – este nivelul acustic variabil în timp care va fi depăşit pentru o perioadă de „xx” % din timp.

Deşi scala ponderată A este utilizată adesea pentru a cuantifica domeniul de reacţie

al oamenilor la nivele acustice asociate unor evenimente disparate sau unui cadru

comunitar, gradul de disconfort sau alte efecte asociate unor reacţii fizice depind de câţiva

alţi factori de perceptibilitate, incluzând:

• nivelul acustic ambiental (de fond);

• magnitudinea evenimentului sonor în raport cu fondul;

• durata evenimentului sonor; numărul total de evenimente sonore şi frecvenţa de repetare a acestora;

• ora din zi la care se produce evenimentul sonor.

Perturbările de presiune acustică cu frecvenţe de peste 20 Hz sunt caracterizate în mod obişnuit ca „zgomote”, iar cele cu frecvenţe mai mici de 20 Hz (adică, sub pragul de percepţie al omului) sunt caracterizate ca „şoc aerian”. În ceea ce priveşte ultima categorie, activităţile de puşcare efectuate pe amplasamentul carierelor vor genera unde seismice care se vor propaga în teren, precum şi potenţiale perturbări atmosferice cu un spectru larg de frecvenţe. Aceste perturbări (şocuri aeriene) pot interacţiona cu diverse părţi ale construcţiilor (cum ar fi ferestrele şi pereţii), producându-se un transfer de energie sub forma vibraţiilor sau rezonanţei. Şocul aerian este de asemenea măsurat în decibeli, dar nefiind folosită nici o scară logaritmică, rezultatele se exprimă sub forma „dB liniari”.

Din punct de vedere al zgomotului generat de explozie, condiţiile meteorologice exercită o influenţă semnificativă asupra intensităţii percepute a unei explozii, cu toate că efectele de amplificare a zgomotului depind în mare măsură de condiţiile specifice ale amplasamentului, putând înregistra variaţii semnificative. Viteza vântului şi temperatura (în funcţie de altitudine) influenţează propagarea undelor sonore. În comparaţie cu o atmosferă calmă, un vânt constant uşor până la moderat, poate genera o amplificare a nivelului de zgomot în direcţia de deplasare a curenţilor de aer, şi o scădere a acestuia în direcţia opusă, în raport cu o anumită sursă. iv S-a observat faptul că un vânt uşor, constant, poate genera o amplificare a nivelului de zgomot fără o creştere a fondului acustic. Pe de altă parte, vânturile cu viteze mai mari au tendinţa de a genera o creştere a nivelului de fond acustic, datorită turbulenţelor sau mişcării copacilor şi arbuştilor, obliterând alte surse de zgomot. Vânturile cu viteze reduse pot să genereze o creştere a nivelelor acustice cu câţiva decibeli în raport cu condiţiile de calm, presupunând existenţa unor condiţii topografice fără denivelări între surse şi receptori. În schimb, nivelele de zgomot pot fi reduse în direcţia contrară vântului, cu o valoare similară. Inversiunile de temperatură sunt de asemenea

cunoscute drept factori de creştere a nivelelor de zgomot la anumite distanţe de sursă, cele mai multe dintre acestea producându-se în timpul nopţii. Astfel, puşcările efectuate în timpul nopţii cresc potenţialul de producere a zgomotului care poate deranja receptorii umani, existând posibilitatea întreruperii programului de somn.