Producerea Alcoolului Etilic din Cereale

Scurt istoric

La sfârşitul primului mileniu al erei noastre, cel mai mare centru cultural al Europei a fost Cordoba, capitala Andaluziei arabe, in sudul Spaniei de astăzi. Cordoba a fost unul dintre cele mai mari centre de studiu din lumea arabă.Printre numeroasele lor realizări se numără şi perfecţionarea răspândirea unei tehnici care a dat naştere unor noi sortimente de băuturi tehnica numindu-se distilare .

Acest proces, constă în vaporizarea şi condensarea unui lichid pentru a separa şi purifica părţile sale componente. O instalaţie simplă de distilare, datând tocmai din mileniul al II-lea î.Hr, a fost descoperită in nordul Mesopotamiei, unde, potrivit inscripţiilor, era folosită la obţinerea parfumurilor.

De la originile sale obscure, in laboratoarele alchimiştilor, noile băuturi obţinute prin distilare au devenit foarte importante in epoca marilor descoperiri geografice, pe măsură ce exploratorii europeni au întemeiat noi colonii şi apoi, adevarate imperii în întreaga lume. Băuturile astfel obţinute, în afara faptului că aveau o mulţime de întrebuinţări, reprezentau o formă de alcool mai puţin perisabil şi mai uşor de transportat pe mare. Aceste băuturi au devenit bunuri economice atât de importante, încat impozitarea şi contolul acestora au fost considerate chestiuni de importanţă politică şi au influenţat cursul istoriei.

Învăţaţi arabi, care au distilat vinul pentru prima dată, au considerat produsul obţinut mai degrabă un ingredient alchemist sau un leac, decât o băutură destinată consumului obişnuit. Doar cînd procedeul s-a raspîndit în Europa creştina, aceste băuturi au început să fie consummate.

TEHNOLOGIA FABRICĂRII ALCOOLULUI ETILIC

Generalitati

Industria spirtului se bazează în principal pe

activitatea fermentativă a drojdiilor, care transformă

glucidele fermentescibile din substrat în alcool etilic ca

produs principal de fermentaţie şi respectiv în biomasă.

Noţiunea de spirt reprezintă denumirea uzuală a alcoolului produs pe cale industială, prin aceasta întelegându-se un amestec de alcool etilic (pâna la o concentraţie de 96,5% volum), apă şi alte elemente. El este un lichid incolor, cu miros specific, gust arzător, miscibil în orice proporţie cu apa şi inflamabil. Astfel alcoolul etilic rafinat denumit şi spirt rafinat, care se obţine ca produs principal în fabricile de spirt are o concentraţie alcoolică de aproximativ 96% vol. În tehnologia spirtului mai întâlnim noţiunea de alcool etilic absolut sau anhidru prin care se înţelege de fapt substanţa chimică ca atare (alcoolul etilic 100%).

TEHNOLOGICE DE FABRICARE A ALCOOLULUI DIN CEREALE

Fabricarea alcoolului din cereale se poate face prin doua procedee şi anume:

cu fierbere sub presiune a materiei prime (HDV)

fără fierbere sub presiune (DSA)

Procedeele clasice de producere a alcoolului din cereale se bazează pe fierberea sub presiune a materiei prime, care se face în scopul gelificării şi solubilizării amidonului, astfel încât acesta să poată fi atacat de către amilaze la zaharificare.

Aceste procedee prezintă următoarele dezavantaje:

consumul de energie termică este ridicat

modul de lucru este discontinuu, iar posibilităţile de recuperare a căldurii sunt reduse datorită solicitării termice ridicate a materiei prime (150…165°) se formează melanoidine şi caramel, plămezile obţinute nu sunt omogene, iar borhotul rezultat are o valoare furajeră mai scazută

Procedeele de prelucrare fără presiune se bazează pe faptul că energia termică necesară pentru fierberea sub presiune este înlocuită, in mare parte, prin energia de mărunţire a materiei prime, astfel încât amidonul granular să poată fi zaharificat. Necesarul de energie electrica pentru mărunţire variază, în funcţie de gradul de mărunţire dorit şi procedeul folosit, intre 16 şi 30 kW / t cereale, fiind mult mai scăzut decât necesarul de energie termică de la fierbera sub presiune.