SIDA și infecția cu HIV

Dupa descoperirea primului caz de SIDA, in 1981, aceasta boala a fost învaluita in confuzii si speculatii, cauzând daune grave. Pentru prevenirea raspândirii acestui „ucigas” este necesara o informare corecta.

In jurul anului 1980, medicii din America de Nord si Europa au început sa observe o crestere treptata a numarului de pacienti ce sufereau de o boala noua si misterioasa. Organismele persoanelor afectate de aceasta boala nu mai puteau lupta împotriva germenilor. Prin urmare, acestia mureau datorita unor diverse boli infectioase, cum ar fi pneumonia.

Pacientii nu avusesera aceasta boala la nastere, ci se parea ca o contactasera intr-un anume fel. Si mai misterios era faptul ca aceasta era o boala care nu prezenta caracteristicile unei singure afectiuni, ci o serie întreaga de simptome si infectii. Se parea ca principalul efect al bolii era slabirea sau distrugerea sistemului imunitar.

In termeni medicali, o serie sau un grup de simptome si afectiuni ce tind sa actioneze împreuna poarta numele de sindrom. Deci, noua boala a fost denumita SIDA, adica Sindromul Imunodeficientei Dobândite.

Primele cazuri de SIDA au fost diagnosticate in mod oficial in SUA, in anul 1981. dupa modul de raspândire si alti factori, medicii au dedus ca boala nou-aparuta era cauzata de un germen minuscul, un tip de virus.

Prin 1983, oamenii de stiinta din SUA si Franta au descoperit, independent, virusi despre care se credea ca provoaca SIDA. Francezii au denumit virusul descoperit Virusul Asociat al Limfoadenopatiei, sau VAL, deoarece cauza umflarea glandelor limfatice din organism – la gat, sub brate si in zona stinghiei.

Cercetatorii americani au dat virusului descoperit numele de Virusul Limfatic Celular Uman III, sau HTLV III, datorita modului in care acesta ataca celulele corpului. Dupa mai multe controverse privind numirea virusilor si care echipa de cercetatori ii identificase prima data, virusii s-au dovedit a fi aproape identici. In final, acestia au fost denumiti HIV, adica Virusul Imunodeficientei Umane.

Cercetari asupra virusului HIV

Din când in când apar pareri conform carora virusul HIV nu provoaca SIDA. Se spune ca virusul este prezent doar la persoanele care au SIDA si chiar ca unele cauze necunoscute declanseaza atât HIV cat si SIDA. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor de stiinta si medicilor considera ca HIV este cauza SIDA.

Cercetarile intensive începute in anii ’80 au facut din HIV unul din cel mai studiat virus cunoscut pana in prezent. Cercetatorii au descoperit structura detaliata a acestuia si au trasat o harta a genelor sale. Ei au ajuns la concluzia ca exista mai multe tipuri de virus HIV, nu doar unul. Acestia se modifica continuu, facând dificila producerea de vaccinuri.

Virusii si HIV

Virusii sunt cele mai simple forme de viata. Milioane de virusi se pot afla pe vârful unui ac. Multe boli, cum ar fi pojarul, oreionul, racelile si gripa, sunt provocate de virusi. Un virus tipic prezinta o portiune centrala, sau miez construita din ADN – acid dezoxiribonucleic. Acesta stabileste genele unui virus – codurile chimice necesare construirii mai multor virusi identici cu el. Miezul de ADN este acoperit de un învelis asemanator cu un mozaic, format din diverse molecule de proteine. Cu toate acestea, un virus nu se poate multiplica singur, ci are nevoie de o celula vie, cum ar fi o celula din corp, care sa-i fie gazda. Virusul patrunde in celula gazda, adauga genele sale genelor gazdei si determina mecanismul chimic al celulei sa fabrice sute de mii de copii ale sale. Apoi, acesti virusi ies din celula-gazda, omorând-o,si sunt pregatiti sa infecteze si alte celule.

HIV este un virus neobisnuit, apartinând unui grup de virusi denumiti retrovirusi. Acestia nu contin ADN. In schimb prezinta ARN (acid ribonucleic). In interiorul celulei-gazda, ARN-ul este mai intai transformat in ADN, iar apoi acest ADN este folosit drept cod pentru înmultirea virusilor.

In comparatie cu alti virusi, HIV se transmite relativ dificil. El nu poate supravietui in afara organismului, departe de caldura si lichide, si prin urmare nu se gaseste in aer. Aceasta înseamna ca oamenii nu se pot infecta inspirându-l. in conditii normale HIV nu poate fi contactat prin tuse, stranuturi, insecte, ca muste si tantari, sau prin folosirea colectiva a prosoapelor, tacâmurilor, sau a altor obiecte.

Cum se transmite virusul HIV?

HIV se poate transmite prin trei cai principale, fiecare implicând schimbul de sânge sau de lichide din organism. Oamenii pot contacta virusul atunci când sângele sau un lichid (de exemplu sperma) din corpul unei persoane infectate intra in contact cu propriul lor sânge sau lichide in interiorul organismelor lor. O cale de transmitere a virusului HIV este prin contact sexual. Acesta include relatiile heterosexuale si homosexuale, precum si sexul oral si anal. Virusul este transmis de la un partener la celalalt prin intermediul lichidelor din corp.

A doua cale prin care se transmite HIV este de la mama infectata la copilul aflat inca in uter. Virusul poate patrunde in sângele copilului înainte ca acesta sa se nasca, când se dezvolta in uter, sau in timpul nasterii.