Simbioza în lumea plantelor

Simbioza este un fenomen cu largă răspandire în natură, întâlnindu-se între numeroase grupe de vieţuitoare, atât între specii aparţinând unor grupe diferite de microorganisme, cât şi între acestea şi macroorganisme. Termenul de "simbioză" defineşte interacţiunea continuă şi obligatorie, cu caracter fizic. între cele două (sau mai multe) organisme ce beneficiază de aceasta. 

Conceptul de simbioză a fost formulat de către Bary în 1879, cu ocazia studiilor făcute asupra lichenilor, pentru a defini "viaţa împreună" a unor organisme deosebite, indiferent dacă asocierea are efect benefic sau dăunător asupra unuia sau asupra ambilor parteneri.

In funcţie de localizarea microorganismelor simbionte:

Ectosimbioze - microorganismele rămân în afara celulelor şi ţesuturilor gazdei.

Endosimbioze (endocitobioze) – simbiontul este localizat în celulele şi/sau în ţesuturile gazdei.

• In funcţie de gradul de dependenţă:

Simbioze facultative - cei doi parteneri pot exista în natură liberi sau asociaţi.

Simbioze ecologic obligate - de exemplu, bacteriile şi protozoarele din rumenul rumegătoarelor care asigură degradarea celulozei

Simbioze efectiv obligate (ereditare) - cei doi parteneri nu au existenţă liberă în natură şi nu pot creşte independent "in vitro“

In funcţie de natura relaţiei

- Simbioze mutualiste - când adaptarea ambelor organisme este mai mare fiind împreună, decât când sunt separate.

- Simbioze parazitare - când unul dintre parteneri este mai adaptat fiind asociaţi, decât când sunt separaţi.

Planta gazda Bacteria simbionta

Alfalfa Rhizobium meliloti

Clover Rhizobium trifolii

Soybean Bradyrhizobium japonicum

Beans Rhizobium phaseoli

Pea Rhizobium leguminosarum

Sesbania Azorhizobium caulinodans

Planta gazda si simbiontul prezinta o specificitate, stabilita in timp.