Specii de Macrolepiota

1. INTRODUCERE

Genul Macrolepiota face parte din familia Agaricaceae, una dintre cele mai diversificate familii ale ordinului Agaricales.

În functie de compozitie si caracterele morfologice, genul se împarte în două clade. Prima cuprinde speciile: Macrolepiota procera, M. mastoidea, M. clelandii, iar cea de-a doua, care este si cea mai diversificată, cuprinde specii, printre care: M. rachodes, M. globosa.

Genul se recunoaste prin următoarele caractere: bazidiocarp mare si carnos, inel dublu si spori de culoare deschisă (albi până la maronii).

Se cunosc aproximativ 60 de specii de Macrolepiota, cunoscându-se mai multe specii în Europa decât în America de Nord (în Europa fiind raportate aproximativ 19 specii, în timp ce în America de Nord au fost raportate 2, desi numărul lor ar putea fi de 7).

Genul mai poate fi întâlnit si sub numele de Lepiota.

Încadrare sistematică

Domeniul: Eukarya

Regnul: Fungi

Încrengătura: Basidiomycota

Clasa: Basidiomycetes

Subclasa: Agaricomycetidae

Ordinul: Agaricales

Familia: Agaricaceae

2. SPECIAȚIE

Macrolepiota procera (pălăria sarpelui, ciuperca umbrelă)

Este una dintre cele mai apreciate ciuperci, dar nu peste tot este cunoscută ca fiind comestibilă. Chiar numele ei popular, burete serpesc, sugerează că ar fi periculoasă.

Specia are pălăria de 10-30 cm diametru, initial ovoidă, iar apoi semisferică, întinsă si mamelonată central. Pălăria este brună-deschis sau brună închis si prezintă solzi bruni, asezati concentrici. Lamele sunt cărnoase, libere, albe, cenusii sau gălbui, iar cu vârsta devin brune. Bazidiosporii sunt eliptici (15-20 x 10-30 micrometri), hialini, cu un por germinativ.

Piciorul este cilindric, fistulos, bulbos la bază, de 15-35 cm înăltime si 1-3 cm grosime. Acesta are culoare cenusie si prezintă numerosi solzi bruni, dispusi în benzi transversale. Inelul este dublu, gros, mobil, albicios pe fata superioară, iar pe fata inferioară este brun-cenusiu. Carnea are gust de miez de nucă si este albă initial, apoi devine brună.

Macrolepiota procera creste pe sol, izolat sau în grupuri, în luminisuri de pădure, pajisti, locuri înierbate, de vară până toamna. Este comestibilă si este foarte apreciată.se consumă numai pălăria, deoarece piciorul este foarte tare.

Se aseamană foarte mult cu specia Macrolepiota rhacodes, care, însă, are piciorul mai scurt si o bulbozitate mai pronuntată la bază.

Specia se poate confunda cu ciupercile otrăvitoare cu care se înrudeste si, cu toate că se deosebeste net de acestea, e preferabil să nu se culeagă exemplare mai mici de 15 cm. Semnele caracteristice ale ciupercii sunt: înăltimea iesită din comun, gulerasul mobil si pălăria care se desprinde usor de picior.

Modul de preparare al ciupercii M. procera: pălăria se poate folosi pentru tot felul de preparate din ciuperci, dar cea mai gustoasă este pane. Pălăriile sănătoase pot fi conservate în sare pentru iarnă, după ce au fost desărate, pot fi folosite la fel ca ciuperca proaspătă.

Macrolepiota rhacodes ( burete serpesc sofraniu)

Specia mai poate fi cunoscută si sub numele de Chlorophyllum rhacodes.

M. rhacodes are pălăria de 5-15 cm în diametru, sferică sau ovoidă initial, iar apoi plată. Culoarea pălăriei este brună-cenusie sau ocracee. Partea centrală a pălăriei este Lamele regiunii himeniale sunt libere, distantate, îndepărtate de picior, de culoare albă, iar la maturitate sunt pătate cu rosu.

Piciorul are 10-25 cm lungime si 1-3 cm grosime, fistulos, bulbos la bază si colorat brun-cenusiu. Inelul este initial alb-cenusiu, apoi devine brun-rosiatic, este mobil, membranos si păros la margine. Carnea este albă, se înroseste când se rupe si are gust si miros plăcut. Sporii sunt eliptici (10-12 x 6-7 micrometri) si au un por germinativ.

Ciuperca creste pe sol, izolat sau în grupuri, în păduri de conifere si de foioase, în grădini, în locuri cultivate. Se întâlneste de vara până toamna.

Este comestibilă si se recomandă să fie consumată numai pălăria, deoarece piciorul are structura fibroasă si este tare.