Sunatoarea

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Sunatoarea.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 8 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domenii: Biologie, Industria Alimentara

Extras din document

Denumire populara Sunatoarea

Pojarnita

Denumire latina HYPERICUM PERFORATUM L.

Familia HYPERICACEAE

Partea utilizata partea aeriana, uleiul de sunatoare

Drogul partea aeriana = HYPERICI HERBA, uleiul de sunatoare = HYPERICI OLEUM

Partea toxica partea aeriana

Descrierea botanica. Este o planta perena, ierboasa, inalta de 20-100 cm, lignificata in partea inferioara. Prezinta tulpina cilindrica, cu doua muchii longitudinale, care constituie un criteriu de diferentiere fata de alte specii ale genului Hypericum neutilizate in terapeutica. Frunzele sunt situate opus, sesile, ovat-eliptice, paroase, punctate pe toata suprafata lor (sunt aglomeratii de celule secretorii). Florile sunt galbene, dispuse in corimb. Petalele sunt lungi, cu puncte negre (glande) pe margini si cu firisoare de peri glandulari. Fructul este capsula ovala. Infloreste in perioada iunie-septembrie. Planta emana un miros balsamic si are gust aromatic-amar, astringent.

Raspandirea. Vegeteaza de la campie pana in zona subalpina, cel mai frecvent este intalnita in zona deluroasa, in fanete, locuri necultivate, taieturi de padure.

Obtinerea drogului. Se recolteaza partea aeriana in plina perioada de inflorire, pe timp insorit, se leaga in buchete si se usuca la umbra. Uleiul de sunatoare se obtine prin macerarea partii aeriene in ulei de masline sau de floarea soarelui (1:20). Se lasa recipientul in plin soare timp de 15 zile si se scutura din cand in cand, apoi se filtreaza.

Principii active. Contine ulei eteric (0,05-0,1%), flavonoide (rutina, cvercetina, hiperozid), rezine, tanin (12%). Cel mai important principiu activ este hipericina (0,1-0,2%) (este o diantrona), de culoare rosie-violet, cu fluorescenta in UV.

Actiune si utilizari. Sunatoarea are efect antibacterian, astringent, cicatrizant, usor sedativ, colagog. In aplicatii externe da rezultate bune in arsuri, tratamentul plagilor. Datorita proprietatilor antiinflamatoare are actiune buna in inflamatiile cronice ale stomacului, ficatului, rinichilor si vezicii urinare. Este eficace si in afectiuni ginecologice. Se utilizeaza ca infuzie sau decoct preparate din 1-2 g la 250 ml apa. Uleiul de sunatoare se poate utiliza in arsuri, arsuri solare, hemoroizi. Hiperozidul actioneaza asupra tumorilor cerebrale umane si poate fi utilizat in prevenirea sau tratamentul cancerului.

Utilizari in homeopatie. Remediul homeopatic Hypericum se prepara din partea aeriana recoltata in perioada infloririi. Se administreaza in in stari algice, dupa comotie cerebrala, stari de depresie, nevralgii, dermatite solare. Extern, in caz de plagi. La animale se administreaza in plagi traumatice, arsuri, decubite, desmorexii, paralizii ale membrelor.

Efectul toxic Efecte toxice. Existenta cvercetinei, a carei capacitate mutagena este cunoscuta, a suscitat numeroase cercetari asupra posibilei actiuni carcinogene a sunatoarei. Unii autori recomanda ca sunatoarea sa nu fie utilizata in nici un caz timp indelungat iar altii nu apreciaza ca ar exista acest risc deoarece la animale, "in vivo" nu a demonstrat capacitate carcinogena. Hipericina produce la animalele depigmentate care consuma cantitati mari de sunatoare si sunt expuse la soare, fenomenul de fotosensibilizare.

Familia Hypericaceae

Materia prima: este formata din partile terminale imbobocite sau inflorite ale plantei cu conditia ca partea cea mai groasa a tulpinii sa nu depaseasca 2 mm in diametru. Lungimea partilor care se recolteaza este de 20 – 30 cm, fiind prevazuta cu ramuri cilindrice, cu doua muchii longitudinale, de culoare verde sau roscat-verzuie, cu frunze eliptice, opuse, glabre, verzi, cu mici puncte negre pe marginea intreaga si cu numeroase punctuatii (glande) pe toate suprafata limbului care privit prin transparenta pare perforat. Florile, dispuse in dichazii, au caliciul şi corola pentamere, sepale lanceolate, petale galbene aurii cu puncte negre. Miros caracteristic balsamic, gust aromatic-amar, rezinos si astringent.

Sunatoarea este o planta erbacee, perena, întâlnita în toata tara, de la câmpie pâna în regiunea subalpina, dar cu precadere în regiunea deluroasa. Are tulpina dreapta, lemnoasa în partea inferioara, cu patru muchii longitudinale, creste pâna la 20-100 cm înaltime si prezinta numeroase ramuri sterile (fara flori) care pornesc de la subtioara frunzelor. Frunzele sunt ovale, câte doua opuse si privite în transparenta (înspre lumina) se observa prezenta unor puncte negre situate predominant spre marginea frunzelor si a unor puncte stravezii dispuse uniform pe toata suprafata frunzei. Florile de culoare galbena sunt grupate în inflorescente, au câte cinci petale punctate cu negru. Înfloreste din iunie pâna în septembrie, aceasta fiind si perioada recomandata pentru recoltare. Principiul activ cel mai important al sunatoarei este o substanta de culoare rosu-bruna, numita hipericina, care se poate usor observa datorita culorii, atunci când se prepara tinctura din sunatoare. Importante de retinut sunt criteriile prin care sunatoarea se deosebeste de alte specii de plante cu care se aseamana. Astfel, nici tulpina si nici frunzele nu sunt paroase, frunzele sunt ovale fara a avea un vârf ascutit si prezinta în mod obligatoriu atât puncte negre cât si puncte stravezii.

Fisiere in arhiva (1):

  • Sunatoarea.doc