Tulburări psihiatrice în scleroza multiplă

Scleroza multiplă (SM) este o boală autoimuna demielinizantă în care sunt distruse tecile de mielina ale SNC. Simptomele specifice pot include diplopie, cecitate, fatigbilitate, tulburari de coordonare sau tulburari senzoriale. Debutul se situeaza de obicei intre 20 si 50 de ani.

Pacientii cu scleroza multipla pot prezenta o serie de tulburari psihiatrice de exemplu: depresie, anxietate, ras si plans patologic ( in cadrul sindromului pseudobulbar), manie, tulburari psihotice/ tulburare afectiva bipolara si tulburari cognitive. Tulburarile psihiatrice rezulta din impactul psihologic al diagnosticului si prognosticului sclerozei multiple, lipsa de suport social, stiluri de coping ineficiente, efectele iatrogene ale tratamentelor folosite in mod uzual sau afectarea cailor neuronale.

Depresia

La pacientii cu diagnosticul de scleroza multipla, prevalenta depresiei este de 14-31%, dar poate ajunge si la 50%. Ratele de suicid sunt de 2-7,5 ori mai inalte decat la nivelul populatiei generale. Dupa unele studii, o durata mai scurta a bolii se asociaza cu un risc mai crescut de depresie. Depresia este deseori asociata cu fatigabilitate si durere. Rolul β-Interferonului in etiologie depresiei din scleroza multipla este neclar, dar se crede acum ca rata de aparitie a depresiei in cazul pacientilor tratati cu β-Interferon nu este mai mare. Standardul de evaluare inainte de initierea terapiei cu β-interferon ar trebui sa includa o evaluare psihologica pentru depresie si, in cazul pacientilor cu antecedente de episoade depresive, tratament profilactic cu un antidepresiv ( se incepe cu jumate de doza de ISRS, daca nu e tolerata se foloseste Duloxetina/ Venlafaxina/ Mirtazapina, asociata cu zinc, vitamina A si co-enzima Q10).

Tratament:

-depresia usoara CBT

-SSRI prima linie de tratament (Sertralina, Fluoxetina-titrarea de la jumatate de doza)

-pacientii cu durere Duloxetina sau Venlafaxina

Anxietatea

Anxietatea afecteaza multi pacienti cu scleroza multipla, cu o prevalenta care poate ajunge la 35-50%. In comparatie cu populatia generala se observa rate mai ridicate in cazul tulburarii de anxietate generalizata, tulburarii de panica, tulburarii obsesiv-compulsive si fobiei sociale. Anxietatea apare in conexiune cu perceptia lipsei de suport social, durere intensa, fatigabilitate, insomnie, depresie, uz nociv de alcool si ideatie suicidara. Nu exista studii publicate referitoare la tratamentul anxietatii in scleroza multipla, dar se pot folosi ISRS, iar in cazurile non-responsive, Venlafaxina poate fi o optiune. Benzodiazepinele pot fi folosite in caz de anxietate severa sau acuta cu durata sub 4 saptamani. Pregabalina este de asemenea aprobata in anxietate si poate fi utila, mai ales cand este necesara si terapia durerii.

Sindromul pseudobulbar

Pana la 10% din pacientii cu scleroza multipla, experimenteaza ras sau plans patologic sau alte forme de incongruenta afectiva. Este mai comun in stadiile avansate ale bolii si este asociat cu tulburarea cognitiva. Au existat cateva studii care recomandau folosirea unor doze mici de antidepresive triciclice ( ex. Amitriptilina) sau ISRS ( ex. Fluoxetina). Citalopramul si Sertralina au fost studiate la pacientii cu ras si plans patologic post-accident vascular cerebral si au aratat o eficacitate rezonabila si un raspuns rapid. Acidul valproic ar putea fi de asemenea eficient.