Vitamina K

1. Definiția vitaminei K

Vitamina K sau vitamina coagulantă aparține asemenea vitaminelor A D și E de grupa vitaminelor liposolubile. Vitamina K este o vitamină solubilă în grăsimi, foarte prezentă în alimentație, dar 80% este produsă direct de organism.

Vitamina K este unul din factorii care determină procesul de coagulare al sângelui.

În afară de această funcție vitamina K activează osteocalcina o proteină care joacă un rol în metabolismul de sinteză a oaselor sau la plante vitamina K are un rol important în procesul de fotosinteză.

Vitamina K este un set de mai multe substanțe, cea mai folosită fiind vitamina K1. O mare parte din aceasta vitamină liposolubilă poate fi produsă în organism și o cantitate mică este stocata în ficat.

Termenul de vitamina K include de fapt mai mulți compuși chimici legați de numele "chinone".

Vitamina K1 (sau fitomenadiona), un lichid uleios de culoare galben deschis, care există în mod natural în legume cu frunze verzi, ficat, carne;

Vitamina K2 (menachinona) sintetizată de bacteriile intestinale începând cu luna a 6-a de viață, dar și în produse de origine animală;

Vitamina K3 (menadiona, varianta sintetică a vitaminei K, inclusă în suplimentele alimentare, extrasă din stigmate de porumb), K4 (sau menadiol), K5 și K6, forme sintetice.

2. Istoric

Vitamina K a fost descoperită întâmplător de către un cercetător danez, Henrik Dam, în urma unor cercetări din 1920 privind rolul colesterolului în dietă. S-a observat ca dieta săracă în colesterol administrată unor pui timp de mai multe săptămâni determină hemoragii, în timp ce suplimentarea dietei cu colesterol purificat nu aduce nici un beneficiu. S-a ajuns la concluzia că în dietă trebuie să mai fie prezent un factor, acesta odată extras fiind denumit vitamina coagulării. Cercetările au fost prezentate într-o revistă germană, de unde și denumirea din limba germană de Vitamina K (Koagulationvitamin).

Vitamina K este izolată pentru prima dată în 1936 de către Dam și Almquist. Atunci i se dă numele de fitomenadionă sau alfa-filochinonă.

Aceasta este obținută prin sinteză de Edward Adelbert Doisy în 1939, descoperind structura chimică pentru vitamina K1

De asemenea, în 1939, o a doua vitamină K este evidențiată.

Vitamina K2 este izolată de Doisy și angajații săi, din făină de pește degresată, umezită și lăsată să putrezească.

Sinteza sa este realizată mai târziu de Mac Kee.

Se pare ca vitamina K2 este mai puțin activă decât vitamina K1 si, prin urmare, nu are aplicații farmaceutice.

În 1943 Dam și Doisy au primit premiul Nobel pentru descoperirea vitaminelor K.

Cu toate acestea, abia după anii ’50, rolul vitaminei K este clar. Se pare că sinteza unor factori ai coagulării sunt dependenți de vitamina K.

3. Surse naturale

Exista două forme ale vitaminei K:

- Vitamina K1 - filochinona (sau fitochinona), sintetizată de plante

- Vitamina K2 - menachinona, sintetizată în organismul uman de bacteriile florei intestinale

Vitaminele K sunt sintetizate numai de plante și microorganismele din tubul digestiv. Animalele nu pot sintetiza aceste vitamine.

Vitamina K1 se găsește în plante verzi ca spanacul, salata, varza, conopida, broccoli, pătrunjel, în fructe precum kiwi și avocado, în cereale, în diferite uleiuri vegetale (măsline, soia).

Vitamina K2 este o altă forma activă a vitaminei K, sintetizată de bacteriile intestinale într-un mediu acid.

Vitamina K2 se găsește în gălbenușul de ou, în laptele de vacă, în majoritatea brânzeturilor fermentate, în soia, în ficatul animal și unele maioneze.