Jocul didactic în învățământul preșcolar

Învăţământul românesc contemporan, încadrat noului context socio-politic, tinde spre structuri şi arii curriculare cât mai flexibile prin care să răspundă exigenţelor instructiv-educative la nivel naţional şi internaţional. Curentul schimbării include şi educaţia preşcolară. Noile planuri de învăţământ elaborate după revoluţie au un caracter reglator-strategic şi reflectă filosofia şi politica educaţională a sistemului de învăţământ naţional.

Noul curriculum pentru educaţie timpurie a copilului realizat în anul 2008 este centrat pe jocul liber iniţiat de copil sau ales de acesta dintre centrele de activitate puse la dispoziţie.

Copilul are nevoie de timp zilnic pentru joc, de spaţiu corespunzător şi de obiecte (jucării, materiale, truse) absolut necesare iniţierii şi desfăşurării jocului. Adultul trebuie să urmărească: ce se joacă, cu ce se joacă, cu cine se joacă. Interesul copilului pentru joc creşte atunci când el este stimulat prin crearea unui spaţiu educaţional, adecvat cu materiale care să-i stimuleze curiozitatea, dorinţa de explorare, imaginaţia, să-i dezvolte gândirea.

Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente căi pentru dezvoltarea vorbirii şi a gândirii logice a preşcolarilor. Eficienţa jocului didactic faţă de celelate metode aplicate la clasă constă în faptul că la desfăşurarea lui participă toţi copiii, ei depunând eforturi de gândire şi exprimare, dar fără a conştientiza aceasta, considerând că se joacă.

Aceasta metodă didactică reprezintă forma de trecere de la joc la învăţătura şi este o activitate care se deosebeşte prin structura specifică de celelalte activităţi cu un conţinut asemănător, constituind un mijloc valoros de instruire şi educare a preşcolarilor deoarece rezolvă într-o formă cu totul adecvată vârstei sarcini instructive complexe. Eficienţa jocului didactic în raport cu celelalte mijloace practicate în grădiniţă este cu atât mai mare cu cât se realizează o concordanţă perfectă între procesul de cunoaştere a mediului înconjurător, procesul de învăţare şi acţiunea de joc, atât de atractive pentru preşcolari. În felul acesta, procesul asimilării şi comprehensiunii cunoştinţelor este adaptat la cerinţele şi specificul vârstei preşcolare.

Dintre mijloacele instructiv-educative, jocul didactic ocupă locul cel mai important prin influenţa pe care o exercită asupra celor mai profunde laturi ale personalităţii copilului, prin rolul său în formarea unei gândiri corecte. Prin conţinutul său, rezolvă o mare parte din problemele educaţiei intelectuale având o contribuţie largă în precizarea, consolidarea, sistematizarea şi verificarea cunoştinţelor.