Analiza Fundamentală pe Piețele Bursiere

1. INTRODUCERE

Plasarea disponibilităţilor pe burse de valori nu trebuie făcută întâmplător, nu trebuie considerată un joc, ci trebuie făcută pe baza unor analize aprofundate asupra activităţii companiei.

Majoritatea specialiştilor consideră că există două tipuri de analize: analiza fundamentală şi analiza tehnică, deşi sunt autori care consideră şi al treilea tip de analiză, analiza bursieră. Pe când alții consideră că acest tip de analiză se încadrează în analiza fundamentală.

În capitolul introductiv este realizată o sinteză a principalelor caracteristici ale piețelor bursiere. Piața bursieră, sau bursa în sens larg se prezintă sub forma bursei de valori propriu-zise, a piețelor interdealeri sau ca bursă electronică fiind componentă a pieței titlurilor financiare. Menirea sa este de a concentra cererea și oferta de hârtii de valoare și de a asigura realizarea de tranzacții în mod operativ, în condiții de corectitudine și transparență.

Așadar piața bursieră, sau bursa în sens larg îndeplinește un rol de concentrare a cererii și a ofertei de titluri,dar a unei cereri și oferte derivate, care se manifestă după ce piața titlurilor s-a constituit.

O caracteristică a ultimelor două decenii este faptul că piața bursieră tinde să se extindă. Deoarece pentru a fi tranzacționate la cota bursei, firmele trebuie să răspundă unor condiții mai restrictive, s-au creat piețe bursiere noi, piața titlurilor necotate, unde accesul este permis în condiții mai puțin limitative, totodată s-au dezvoltat și așa numitele piețe terțe, unde pot fi tranzacționate acțiunile firmelor tinere, constituide de regulă în domenii cu mari promisiuni de profit dar și cu riscuri investiționale mari. Mai mult, odată cu progresele tehnologice se vorbește despre un nou tip de piață bursieră, piața electronică, respective aceea în care informația se transmite și se prelucrează prin utilizarea unor sisteme de computer.

De multe ori în ultimul deceniu s-a văzut piaţa crescând cu 20% şi aceasta a avut ca rezultat creșterea interesului investitorilor care doreau să cumpere. În mod similar, atunci când piața cade brusc, pesimismul crește și investitorii vor supraîncărca piața din teama ca prețul să nu scadă chiar mai mult. În aceste situații investitorii se mișcă în concordanță cu orientarea generală și această mișcare a maselor are ca rezultat o investiție greșită. De aceea, această „dispoziție sufletească” a pieței depășește în importanță, la un moment dat analiza parametrilor fundamentali.

În această situație intervine riscul investitorului adică cel aferent încrederii acordate emitentului. Acesta poate să nu înregistreze rezultatele scontate și deci să nu plătească dividende sau prețul titlurilor să scadă sub cel la care au fost cumpărate. Aici totul ține de analiza temeinică, fundamentală și tehnică a titlurilor în care urmează să se plasaze banii.

Scopul acestei lucrări este să prezinte o serie dintre metodele statistice folosite în analiza piețelor de capital. O atenție deosebită este acordată analizei fundamentale în cadrul prezentei lucrări.

2. ANALIZA FUNDAMENTALĂ- DEFINIȚIE. CRITERII. IMPORTANȚĂ.

Analiza fundamentală reprezintă un studiu al raportărilor financiare, al managementului şi poziţiei pe piaţă a unei companii. Este o metodă de evaluare care are ca scop determinarea valorii intrinseci a unui titlu, prin examinarea datelor economice, financiare și a altor factori calitativi și cantitativi.

Pentru a efectua analiza fundamentală pentru o societate cotată la bursă, este nevoie de:

- Situații financiare actualizate, respectiv trimestriale, semestriale și anuale care includ și notele de bilanț.

- Balanțe sintetice sau analitice.

- Raportul administratorilor și rapoarte curente care oferă informații privind piața de desfacere, planul de afaceri pentru perioada următoare, situația creanțelor și a datoriilor, planul de investiții, politici de dividend, etc.

- Situații privind evoluția prețului pentru perioadele analizate.

- Articole din presă care fac referire la emitentul în cauză.

Criteriile avute în vedere în analiza fundamentală:

- performanța financiară

- politica de dividend

- planul de investiții

- poziția pe piață și concurența

- portofoliul de clienți

- dependența de furnizori

- statutul juridic al activelor

- cine sunt acționarii

- experiența echipei de management.

Scopul este acela de a determina prețul corect al acțiunii pe perioada de viață a societății. Este utilă analiza companiei pe o perioadă de cel puțin 3 ani comparativ, astfel încât să poată fi determinată evoluția indicatorilor.

Analiza sectorială este o componentă a analizei fundamentale şi studiază sectorul de activitate din care face parte compania analizată (bancar, medicamente, petrol, construcţii de maşini, comerţ alimentar, chimie etc.).

3. INDICATORII DE ANALIZĂ FUNDAMENTALĂ

În capitolul al treilea, intitulat „Indicatorii de analiză fundamentală” sunt discutate proprietățile și sfera de utilizare a principalilor indicatori folosiți în cadrul unei analize fundamentale. O atenție deosebită este acordată construcției și calculului diferiților indici utilizați în întreaga lume pentru analizarea companiilor.

Analiza fundamentală constă în studierea situațiilor financiare și a conjuncturii economice, scopul fiind estimarea cât mai exactă pe baza acestor informații financiare a cursului și a riscurilor valorilor mobiliare. În mod concret analiza fundamentală se referă la studiul comparativ al unor indicatori financiari ai firmei emitente.