Bursele de valori și rolul lor pe piața de capital

1. Premizele aparitiei bursei de valori.

Pentru aparitia si dezvoltarea burselor de valori cu specializarea in adancime pe anumite domenii financiare, a fost necesara realizarea conditiilor obiective si de ordin normativ care sa faca posibila aparitia si functionarea acestor burse.

1) Adancirea relatiilor proprietatii particulare si multiplicarea formelor de existenta a acesteia, care in conditiile unei economii de piata libere, guvernata de legi obiective, declanseaza aparitia agentilor economici purtatori ai cererii si ofertei de capital; capital care, in timp, a luat forma inscrisurilor de valoare.

2) Emisiunea si existenta in circulatie a unui numar mare de titliri de proprietate (actiuni), sau de titluri de credit (obligatii) care vor fi negociate de proprietarii lor pe piata, dupa anumite norme de comert. Emisiunea numarului mare de titluri de proprietate a dus la un numar mare de proprietari, care in calitate de investitori vor fi purtatorii miscarii fluxurilor de capital.

3) Existenta unor norme juridice imperative care sa reglementeze participarea la piata realizarilor mobiliare, structurilor organizatorice participante prin principiile care stau la baza tranzactiilor bursiere, conduita agentilor economici care lucreaza in acest domeniu.

Reglementarile juridice au menirea de a controla activitatea bursiera, cu scopul de a mentine principiile liberei concurente, sanctionand practicile de concurenta neloiala prin speculatii bazate pe zvonuri care pot genera dezechilibre financiare si sociale daunatoare. O astfel de reglementare juridica, privind piata de capital, a existant la noi din 1929 “legea lui Madgearu”, iar in prezent a fost elaborata si promulgata “legea valorilor mobiliare, numarul 52/94”.

2. Definirea conceptului: Ce este bursa?

Termenul desemneaza o institutie cu putere de autoreglementare, specifica economiei de piata libera - ca forma organizata de schimb pentru marfuri si valori.

In esenta, notiunea indica locul de intalnire a negustorilor si oamenilor de afaceri, in sensul unui spatiu de concentrare a cererii si ofertei. Acest continut rezulta din definitiile date in limbajul de specialitate.

Astfel in „Legea romana asupra burselor" din 1929 - „Legea Madgearu" - se arata ca „bursele sunt institutii publice create in scopul de a reuni pe comercianti, industriasi, producatori, armatori si asiguratori in vederea negocierii valorilor publice si private, monedelor, devizelor, marfurilor, productelor, inchirierii vaselor si acoperirii riscurilor de tot felul".

Prin urmare bursa este o piata, care se particularizeaza prin obiectul tranzactiilor si modul de organizare si functionare.

In domeniul dreptului se apreciaza ca bursele sunt institutii unde se negociaza (se vand si se cumpara) valori mobiliare sau marfuri, dupa o procedura anumita si numai de catre anumiti intermediari, sub supravegherea autoritatilor.

Formarea si afirmarea bursei exprima insasi definirea relatiilor de schimb, a pietei ca structura de baza a economiei de piata moderne. Odata cu consacrarea bursei, relatiile de schimb ajung la deplina extindere si maturizare, primind rolul central in reglarea mecanismului de piata.

3. Caracteristicile pietelor bursiere.

Natura specifica a bursei este data de o serie de caracteristici ce vor fi prezentate mai pe larg in cele ce urmeaza.

Piata de marfuri: Bursele sunt locuri de concentrare a cererii si ofertei pentru marfuri, precum si pentru diferitele tipuri de hartii de valoare. Daca la inceputul lor, pietele bursiere erau organizate pentru tranzactionarea in egala masura a marfurilor si valorilor, ulterior s-a produs o separare intre cele doua categorii de burse.

Bursele sunt centre ale vietii comerciale, piete unde se tranzactioneaza marfuri, titluri pe marfuri, active monetare si financiare, care au anumite caracteristici:

- sunt generice; se individualizeaza prin masurare, numarare sau cantarire

- sunt fungibile; pot fi inlocuite unele prin altele

- au caracter standardizabil; marfa poate fi impartita pe loturi omogene

- sunt depozitabile; permit executarea obligatiilor contractuale la o anumita perioada de la incheierea tranzactiei